CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2026

NOIEMBRIE Calendar 2026

Noiembrie 2026

1/11

„Fericiți cei blânzi.” (Mt 5,5)

Noi vom practica de asemenea și umilința, considerându-ne mici. Suntem mici în fața lui Dumnezeu Tatăl, ca niște copii în nevoie. Să rămânem astfel în fața tuturor, iar Isus se va bucura, deoarece cuvântul său nu va fi în zadar. Avem un exemplu constant în viața sfinților care ne umplu astăzi de bucurie prin prezența lor lângă noi.

2/11

„Oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică.” (In 6,40)

Să ne ținem ochii ațintiți asupra lui Isus, ca să ne întărim credința în el. Împărtășim dorul celor dragi care au trecut prin poarta cea strâmtă, cerându-i Tatălui să-i primească în ciuda slăbiciunilor lor. Dacă noi îi iertăm, îi va ierta și el, pentru ca ei să se bucure de plinătatea bucuriei pe care Isus a promis-o celor care se unesc cu el.

3/11

„S-a umilit pe sine făcându-se ascultător.” (Fil 2,8)

În ochii oamenilor Isus s-a umilit, dar în inima sa și în ochii Tatălui, ascultarea și acceptarea de a muri pentru noi a fost iubire, a fost umilință, nu umilire. Îți mulțumesc, Isuse! Tu ești iubire atât de plină, atât de umilă, tocmai pentru că ești Dumnezeu. Doar tu ești Domnul, slava și bucuria Tatălui și a mea!

4/11

„Țineți cu tărie cuvântul vieții.” (Fil 2,16)

„Faceți totul fără a murmura!” Pentru aceasta este necesar să ascultăm des cuvântul vieții. Dacă el este bine înrădăcinat în minte și în inimă, vom fi umili, adevărați copii ai lui Dumnezeu, care este iubire. Vom trăi cuvântul Tatălui așa cum l-a trăit Isus.

Acest îndemn al apostolului Paul este pentru mine, pentru tine, pentru toți creștinii.

5/11

„Mi-am găsit oaia pierdută.” (Lc 15,6)

Isus, împreună cu toți sfinții și cu cei drepți cu inima, se bucură când cineva, care s-a îndepărtat de el mergând pe căi greșite, se întoarce căit pentru a se lăsa iubit și pentru a-l iubi pe el. Și eu vreau să particip la această bucurie a sa, lăsându-mă prins de mâna sa.

6/11

„Patria noastră este în ceruri.” (Fil 3,20)

„Patria” noastră este în inima Tatălui. Acolo suntem deja domiciliați. Acolo avem un permis de a rămâne pentru un timp nelimitat, veșnic, și o locuință permanentă. Este locul pregătit pentru noi de Isus. Această patrie implică o datorie: să fim ca Tatăl, adică iubire milostivă. Ne exercităm această datorie chiar aici, în timp ce călătorim încă „în exil”, avându-i drept călăuză pe Isus și Duhul său.

7/11

„Toate le pot în cel care mă întărește.” (Fil 4,13)

Sfântul Paul ne oferă un frumos exemplu de curaj și speranță și, în același timp, de umilință și iubire pentru comunitățile sale. Încrezător că va depăși toate dificultățile cu ajutorul Domnului, el acceptă sprijinul financiar de la creștinii din comunitatea din Filipi pentru nevoile sale, asigurându-i că Dumnezeu îi va răsplăti.

8/11

„Iată mirele!” (Mt 25,6)

Iată „marea clipă” mult așteptată și dorită, când orice speranță era aproape pierdută! Isus vine. El este fidel. Îi mulțumesc Domnului că, deși puțin „adormit”, am păstrat și am iubit cuvântul său, sigur fiind de promisiunea sa.

9/11

„Acest templu îl voi ridica!” (In 2,19)

Isus vorbește despre templul trupului său, pe care l-a oferit pe cruce din iubire. L-a oferit, murind pentru a ne mântui pe toți. După trei zile a primit o viață nouă.
Îți mulțumesc, Isuse! Tu mă ajuți și pe mine să mor de dragul tău în speranța sigură a promisiunii tale de a trăi veșnic cu tine.

10/11

„El s-a dat pe sine însuși pentru noi.” (Tit 2,14)

Sfântul Paul ne invită să luăm în considerare exemplul lui Isus. El, deși era Dumnezeu, a acceptat să se facă om în familia săracă a Mariei și a lui Iosif. Ne-a arătat astfel, pe măsură ce creștea, ce înseamnă să îți dai viața, să o oferi lui Dumnezeu. A făcut acest lucru trăind cu sârguință, în umilință și castitate, răspunzând la orice ofensă cu blândețe și iertare, până la a muri, el cel drept, pentru cei nedrepți.

11/11

„Credința ta te-a mântuit.” (Lc 17,19)

Au fost vindecați toți cei zece leproși care veniseră la Isus, dar numai unuia dintre ei i-a putut spune aceste cuvinte: celui care s-a întors să-i mulțumească. Prin credința sa, acesta a fost salvat. A experimentat nu doar vindecarea, ci și bucuria de a-l fi întâlnit și cunoscut pe Isus.

12/11

„Am avut o bucurie mare datorită iubirii tale.” (Flm 7)

Sfântul Paul îi scrie prietenului său Filemon, bucurându-se de iubirea pe care o are față de creștini și cerându-i cu umilință un alt gest de iubire. Și noi ne alăturăm bucuriei lui Paul atunci când vedem iubirea manifestată și trăită în parohiile sau comunitățile noastre spre slava lui Dumnezeu.

13/11

„Cine rămâne în învățătură îl are și pe Tatăl.” (2In 9)

Cu adevărat o mare minune că învățătura apostolilor a ajuns până la noi intactă! Atâtea secole, experiențele sfinților, studii teologice laborioase... Învățătura a fost aprofundată, explicată, dar a rămas intactă. Oricine o acceptă cu simplitate devine locuința Dumnezeului celui viu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

14/11

„Fiul Omului va găsi credință pe pământ?” (Lc 18,8)

Isus ne îndeamnă să ne păstrăm mereu inima îndreptată spre Tatăl, care este fidel în a ne iubi. Astfel, văzând iubirea sa, ne vom păstra credința în el până la sfârșit. Și Sfântul Pius din Pietrelcina ne încurajează să cultivăm credința în Domnul, când ne amintim ce a spus: „Mi-e groază să-mi pierd credința”. Acesta este darul care ne ține uniți cu Tatăl și cu Fiul și ne face să dorim să fim și noi la rândul nostru iubire.

15/11

„Intră în bucuria stăpânului tău!” (Mt 25,21)

Prin parabola talanților, Isus vrea să ne pregătească pentru judecata finală. El, „stăpânul”, încredințează cinci „talanți” unuia dintre slujitorii săi. Acesta din urmă îi investește și câștigă alți cinci. Cu alte cuvinte, el lucrează pentru Domnul său cu „puținul” care îi este dat, adică cu lucrurile materiale pe care Isus le consideră întotdeauna de mică valoare. Însă Isus este gata să le dea celor ca el „mult”, adică slujirile și carismele prezente în Biserica sa.

16/11

„Pace de la cel care este, care era și care vine.” (Ap 1,4)

Apostolul Ioan, aflat în rugăciune, are revelații pe care trebuie să le transmită întregii Biserici. Începe cu o binecuvântare din partea lui Isus: „Har și pace...” Acesteia îi vor urma laude, recomandări și mustrări pentru diferitele Biserici locale, folositoare și pentru diecezele și parohiile noastre. De toate acestea voi ține cont și eu.

17/11

„Astăzi s-a făcut mântuire.” (Lc 19,9)

Isus este în Ierihon. Zaheu, șeful vameșilor, vrea să-l vadă. Este mic de statură și de aceea se urcă într-un sicomor aflat de-a lungul străzii pe unde trece Isus. O alegere provocatoare și stânjenitoare pentru statutul său social! Isus îl vede, îl cheamă pe nume și se autoinvită în casa lui. De îndată ce intră, în ea intră și mântuirea lui Dumnezeu.

18/11

„Sfânt, sfânt, sfânt…” (Ap 4,8)

Aceste cuvinte le-a auzit Sfântul Ioan într-una din viziunile sale cerești. Le auzim și noi la fiecare Liturghie. Ne ajută să ne pregătim pentru destinația noastră finală: paradisul. Este imnul care face frumoase și sfinte bisericile credincioșilor, locuri extraordinare de har așa cum sunt și bazilicile Sfinților Petru și Paul din Roma.

19/11

„A învins leul din tribul lui Iuda.” (Ap 5,5)

Tu, leu al lui Iuda, ai învins cu puterea iubirii tale! Asemenea unui miel, „ai fost înjunghiat și ai cumpărat pentru Dumnezeu prin sângele tău oameni din toate triburile, limbile, popoarele și neamurile”. Ție, Isuse Cristoase, toată încrederea noastră, ascultarea, primirea și adorația! Slavă ție, speranța și mângâierea noastră, adevărata cale a păcii!

20/11

„Casa mea va fi casă de rugăciune.” (Lc 19,46)

Astăzi îmi repeți și mie aceasta, Isuse! Dorești ca inima mea să fie locuința ta, să fie un loc de rugăciune, de dorință continuă după Tatăl, în comuniune cu tine. Așadar, să dăm afară din ea tot gunoiul pentru a face loc Duhului Sfânt!

21/11

„Eu vin și voi locui în mijlocul tău”. (Zah 2,14)

Dumnezeu o invită pe „fiica Sionului”, adică pe poporul lui Israel, să se bucure pentru că el însuși va locui împreună cu ei. Aceeași invitație îi va fi adresată Mariei de îngerul Gabriel: „Domnul este cu tine”. Este și motivul bucuriei și al seninătății noastre: Isus este „Dumnezeu cu noi” și, de aceea, orice teamă posibilă este deja învinsă!

22/11

„Am fost străin și m-ați primit.” (Mt 25,35)

În calitate de Rege al Universului, Isus va judeca fiecare om când va veni din nou în gloria sa, la sfârșitul lumii. Vor fi cu el pentru totdeauna cei care l-au primit și l-au slujit. El se regăsește în toți cei care suferă. Păcatul lumii, care generează suferințe, l-a luat asupra sa.

23/11

„Iată, Mielul stătea pe muntele Sion!” (Ap 14,1)

Sfântul apostol Ioan îl vede pe Mielul lui Dumnezeu într-o viziune în timp ce se ruga, împreună cu cei care i-au rămas fideli, pe care i-a mântuit și călăuzit. Printre aceștia vom fi și noi.

24/11

„Vedeți să nu vă lăsați înșelați.” (Lc 21,8)

Cum voi putea să te ascult, Isuse? Sunt atât de neatent, atât de imprudent...Voi sta alături de păstorii tăi, de frații tăi; voi avea încredere mai mult în ei decât în proprii mei ochi. Văzându-mă umil, tu nu mă vei lăsa!

25/11

„Mari și minunate sunt lucrările tale.” (Ap 15,3)

Este cântul sfinților din cer. În Isus am speranța sigură că într-o zi voi putea lua parte și eu la acest cânt. Și acum? Voi face probe. De-a lungul zilelor voi da spațiu tot mai mare laudei și recunoștinței umile și bucuroase.

26/11

„Fericiți cei chemați la ospățul de nuntă al Mielului!” (Ap 19,9)

Cu adevărat fericiți suntem noi, Isuse! Prin sângele tău, ai obținut pentru noi toți un loc la ospățul tău de nuntă, la sărbătoarea veșnică a iubirii tale. În fața unei realități atât de mari și minunate mă simt atât de mic... Pot doar să rămân unit cu tine, în Biserica ta sfântă, și să mă las purtat, zi de zi, pe umerii tăi, Isuse, păstorul meu cel bun!

27/11

„Cuvintele mele nu vor trece.” (Lc 21,33)

Văzând lumea atât de bulversată, mă simt prins în vâltoarea atâtor situații contradictorii și îmi este teamă. Privesc la tine, Isuse, și te ascult. Cuvintele tale mă înseninează. În orice situație m-aș afla sunt în mâinile tale. Tu ești Domnul cerului și al pământului, tu ai ultimul cuvânt asupra lumii: un cuvânt care mă păzește, mă conduce, îmi dă speranță și mă face să fiu în comuniune deplină și veșnică cu tine.

28/11

„Tronul lui Dumnezeu va fi în cetate.” (Ap 22,3)

Este noul Ierusalim. Nu cel pământesc, ci cel ceresc, de la Dumnezeu. Așa cum a profețit Ezechiel, piața este traversată de un râu, iar în interiorul ei crește pomul vieții, care dă roade în fiecare lună și ale cărui frunze sunt medicament. În această cetate, unde este prezent tronul lui Dumnezeu și al Mielului, totul e viață și vindecare. Biserica este această cetate. În ea primim viață spirituală și sfințenie, participând împreună cu ceilalți credincioși la adorarea lui Dumnezeu și a Mielului!

29/11

„Vegheați!” (Mc 13,37)

Astăzi începem Adventul, un timp sfânt dedicat așteptării lui Isus. „Vegheați!” Străduința de a rămâne treji în serile lungi ale acestui timp se îmbină cu truda spirituală de a nu adormi în întunericul lumii. Veghem, rămânem treji. Suntem mereu în așteptarea lui Isus. Întâlnirea cu el este scopul vieții noastre, al întregii noastre osteneli. Vino, Doamne Isuse!

30/11

„Isus a văzut doi frați.” (Mt 4,18)

Isus observă totul cu iubire, ascultând de Duhul Sfânt. Astăzi, Duhul îi sugerează să cheme doi frați pescari ca să-l urmeze, în timp ce sunt la muncă. Ei primesc cu surprindere chemarea, care îi va angaja toată viața. Doi frați, Andrei și Petru, ocupați și astăzi să țină unite ca surori Biserica Răsăriteană cu cea Apuseană.