CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2026

iANUARIE Calendar 2026

IANUARIE 2026

1/1

„Domnul să-și înalțe fața spre tine și să-ți dăruiască pacea!” (Num 6,26)

La sfârșitul celebrării în templu, preotul, ridicând mâinile, a binecuvântat poporul cu aceste cuvinte. Ele au pătruns adânc și în inima Mariei, pe care astăzi o cinstim ca „Mamă a lui Dumnezeu”, aducând roade în Biserică și în lume. La Sfânta Liturghie primim mereu binecuvântarea Domnului. Cea de astăzi, în prima zi a anului, e prețioasă și nu trebuie pierdută!

2/1

„Aceasta este promisiunea pe care el însuși ne-a făcut-o: viața cea veșnică.” (1In 2,25)

Ce este viața veșnică? Cea pe care o vom trăi după moarte? Da, dar nu se rezumă doar la atât. Este acea viață care ne ajută să fim deja acum în comuniune cu Dumnezeu. Ea începe cu răspunsul dat chemării lui Isus și continuă cu frecventarea comunității creștine. Din ea fac parte și sfinții Vasile și Grigore din Nazianz, care ne primesc și ne transmit iubirea lor pentru Isus, viața fără de sfârșit.

3/1

„El este cel care botează în Duhul Sfânt.” (In 1,33)

Sunt cuvintele lui Ioan Botezătorul, ultimul dintre profeți: el l-a recunoscut pe Isus drept Mesia cel promis și așteptat, cel care „botează în Duhul Sfânt”. Te chemăm pe nume, o, Isuse, iar tu ni-l dăruiești pe Duhul tău: duh de pace, de gratuitate, de umilință... Îți mulțumim, Isuse, pentru numele tău sfânt!

4/1

„Celor care cred… din Dumnezeu s-au născut.” (In 1,13)

Continuăm să trăim timpul Crăciunului: Isus este prezent. Și noi renaștem ca fii ai lui Dumnezeu, fii ai acelui Dumnezeu care este doar iubire. Lui ne putem adresa cu numele de „Tată”. Îl putem imita, imitându-l pe Isus. Mare este într-adevăr misterul Crăciunului!

5/1

„Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre și cunoaște toate.” (1In 3,20)

Este un mare har să simțim mustrări de conștiință atunci când nu iubim. Să alungăm însă descurajarea, care vine de la Cel Rău! Să ne îndreptăm spre Domnul cu încredere și umilință, deoarece el este mai mare decât inima noastră și cunoaște totul, inclusiv greutățile care ne apasă și de care doar el ne poate elibera.

6/1

„Gloria Domnului răsare deasupra ta!” (Is 60,1)

Astăzi cuvântul lui Dumnezeu proclamă venirea pe pământ a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, pentru toate popoarele, de orice rasă și religie. Este el mântuirea și pacea tuturor. Biserica va fi steaua care le va călăuzi spre Isus. Trăind în iubirea lui Dumnezeu, Biserica îi va primi și-i va călăuzi pe toți cei care, atrași fiind de Tatăl, caută să trăiască o viață nouă.

7/1

„Copii, voi sunteți de la Dumnezeu.” (1In 4,4)

Ne apropiem de sfârșitul timpului Crăciunului, în care am meditat asupra întrupării lui Isus în lume. Apostolul Ioan a spus: „Orice duh care îl mărturisește pe Isus Cristos venit în trup este de la Dumnezeu.” Îi mulțumim apostolului Ioan pentru această revelație care ne întărește în adevărata credință și ne păzește de alte ideologii.

8/1

„Au mâncat toți și s-au săturat.” (Mc 6,42)

Cei care stau cu Isus și îi ascultă învățăturile nu duc lipsă de pâinea cea de toate zilele, după cum ne demonstrează astăzi fragmentul evanghelic. În comuniune cu Tatăl ceresc, el o oferă din abundență, înmulțind puținul pe care ai săi i-l oferă. Cine îl caută pe Domnul nu duce lipsă de nimic, cum spune și psalmul. Îți mulțumim, Doamne Isuse!

9/1

„S-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat.” (Mc 6,51)

Isus s-a retras în rugăciune. Știind că ai săi întâmpinau dificultăți pe mare din cauza vântului, merge și îi salvează. Noi, creștini fiind, îl imităm pe Isus ori de câte ori ne retragem în rugăciune, singuri cu el. Vom primi lumină și putere pentru a fi de ajutor Bisericii în dificultățile și suferințele sale.

10/1

„Cine-l iubește pe Dumnezeu să-l iubească și pe fratele său.” (1In 4,21)

Cine nu-l iubește pe aproapele se amăgește că-l iubește pe Dumnezeu. De fapt, îl face să sufere, îl supără. Tatăl nu se simte iubit dacă nu iubesc sau, și mai rău, dacă urăsc pe vreunul dintre fiii săi. În fața lui Dumnezeu nu exist doar eu, ci eu împreună cu atâția alți frați, toți fii ai săi. Să-l iubești pe Dumnezeu înseamnă să iubești pe cine iubește el și ce iubește el.

11/1

„În el mi-am găsit plăcerea!” (Mt 3,17)

Isus, primind botezul de la Ioan, iese din apă și vede cerul deschizându-se și coborând deasupra lui Duhul Sfânt sub chip de porumbel. Atunci o voce din cer spune: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit toată plăcerea!”. Îl voi iubi și voi asculta de Isus, care este și pentru mine, ca și pentru Tatăl, izvor de bucurie și mulțumire continuă.

12/1

„S-au dus după el.” (Mc 1,20)

E ceea ce fiecare dintre noi ar dori să facă. După ce am celebrat cu bucurie și în comuniune fraternă nașterea lui Isus, acum îl vedem începându-și misiunea și vorbindu-ne despre împărăția cerurilor. Îți mulțumim, Isuse, că i-ai ales pe Simon și Andrei, Iacob și Ioan! Ei nu au opus rezistență chemării tale. Iar faptul că sunt frați este o frumoasă mărturie a Împărăției tale.

13/1

„Erau uimiți de învățătura lui.” (Mc 1,22)

Isus este cuvântul lui Dumnezeu Tatăl. El vorbește din iubire, cu iubire și despre iubire. De aceea este prețuit și are autoritate. Învățătura sa este însoțită de vindecări și eliberări ale persoanelor. Toți sunt uimiți, deoarece nimeni nu a propovăduit oamenilor iubirea lui Dumnezeu așa cum a făcut-o Isus.

14/1

„M-ai chemat? Iată-mă!” (1Sam 3,8)

Era deja a treia oară când Samuel auzea acea voce care îl chema în timpul nopții. Eli, preotul templului, a înțeles că era vocea Domnului, de aceea i-a spus să răspundă fără să ezite „Iată-mă!” de îndată ce ar fi auzit-o din nou. Îți mulțumesc, Isuse! Te-ai făcut auzit și pentru mine. Îți mulțumesc și pentru aceia care m-au ajutat să te recunosc, în mod particular pentru părintele spiritual. Binecuvântează-l mereu!

15/1

„Veneau la el de pretutindeni.” (Mc 1,45)

Isus ar fi trebuit să meargă într-un loc retras după ce a atins un lepros. Dar lumea știa că nu s-a contagiat, dimpotrivă! Îți mulțumesc, Isuse! Prin sacramente atingi și vindeci trupurile și sufletele fiilor tăi. Îți mulțumesc și pentru cei care se retrag pentru a trăi o viață dedicată rugăciunii, singuri cu tine, așa cum fac eremiții și alte persoane dornice de intimitate cu tine.

16/1

„Niciodată nu am văzut așa ceva.” (Mc 2,12)

Nu sunt doar cuvinte de uimire din partea celor care au văzut vindecarea paraliticului, ci și cuvinte de laudă adresate lui Dumnezeu. Au văzut nu doar un om vindecat, ci mai ales un om iertat. Câți „paralitici” continuă Isus în Biserica sa să ridice și să-i facă să meargă, iertându-le păcatele! Printre aceștia sunt și eu, care pot spune: Nu am mai văzut un Dumnezeu care iartă cu vocea unui om!

17/1

„Mulți îl urmau.” (Mc 2,15)

Printre ei erau bărbați și femei care trăiau în păcat. Isuse, tu nu îndepărtezi și nu disprețuiești pe nimeni: apropierea ta, iubirea și puterea Duhului tău sunt unicul remediu pentru toți. Îți mulțumesc, Isuse, pentru dorința pe care mi-o pui în inimă de a sta lângă tine!

18/1

„Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” (In 1,34)

Imediat ce intră Isus în apă, Ioan îl vede pe Duhul coborând asupra lui sub chip de porumbel, după cum i-a fost revelat. Astfel, poate afirma că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Îți mulțumesc, Isuse, pentru că prin intermediul Duhului Sfânt, care coboară asupra ta, vei conduce Biserica la mult dorita unitate!

19/1

„În ziua aceea, vor posti.” (Mc 2,20)

Astăzi este una dintre acele zile în care Isus ne este luat: divizarea Bisericilor ni-l ascund. Este nevoie de post pentru a întări rugăciunea pentru unirea în credință a creștinilor, acest dar al Tatălui pe care orgoliul nostru l-a distrus și continuă să-l distrugă. Doar Tatăl va putea vindeca rănile Bisericii, mireasa infidelă, mereu atât de iubită de Mirele ei, Isus.

20/1

„Duhul Domnului a venit peste David.” (1Sam 16,13)

E ceea ce s-a întâmplat când profetul Samuel l-a uns rege pe David. Duhul Sfânt însoțește cuvintele și gesturile slujitorilor Domnului prin venirea sa asemenea apei care dă viață. Îți mulțumesc, Isuse: tu îmi dai harul să fac parte din Biserica ta și să te pot ruga pentru unitatea tuturor celor care cred în tine!

21/1

„Eu vin împotriva ta în numele Domnului Sabaot.” (1Sam 17,45)

Asta a spus David în timp ce, cu praștia și bastonul său de păstor, îl înfrunta pe teribilul dușman, pe uriașul Goliat, pe care l-a învins. Îi vom învinge și noi pe dușmanii noștri și pe cei ai Bisericii, înfruntându-i în numele lui Isus. Zilele acestea îl invocăm în mod particular pentru unirea în credință.

22/1

„Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.” (Mc 3,12)

Isus este izvor de unitate: iubirea pentru el realizează unitatea, unindu-ne inimile. Cuvintele în sine, chiar cele adevărate și sfinte, nu dau mărturie despre el, dacă sunt fără iubire pentru el, ca în cazul celor rostite de diavoli, care îl numeau Fiul lui Dumnezeu. Fiind lipsite de iubire, au efect contrar, sfârșind prin a atrage atenția asupra lor, a diavolilor, decât asupra lui, dându-i o imagine falsă.

23/1

„A constituit doisprezece... să aibă puterea să scoată diavoli.” (Mc 3,14)

Într-adevăr este nevoie să ne eliberăm inima de atâtea spirite rele, care ne fac sclavi ai setei de putere și de bani, ai plăcerilor dezordonate, ai resentimentelor, ai invidiei... Doar Isus ne poate elibera și continuă să o facă prin intermediul apostolilor și al succesorilor săi. Ce bucurie apoi să primim iubirea sa și să gustăm din intimitatea lui divină și din unitatea cu toți credincioșii!

24/1

„Minunată era iubirea ta față de mine.” (2Sam 1,26)

Între David și Ionatan era o prietenie adevărată, o relație fraternă, plină de stimă reciprocă. La fel dorești, Isuse, să fie și între creștini, chiar dacă de diferite confesiuni! Să se înfăptuiască acest miracol prin rugăciunea ta și a noastră! Sfinte Francisc de Sales, care ai suferit și trudit atât de mult pentru unitatea creștinilor, roagă-te pentru noi!

25/1

„Nu cumva să fie zădărnicită crucea lui Cristos.” (1Cor 1,17)

Dorința Sfântului Paul și a tuturor apostolilor este să recunoaștem faptul că întreaga activitate a Bisericii își are propria rodnicie în crucea lui Isus. Din ea izvorăște darul Duhului Sfânt, lumina pentru a înțelege Cuvântul, forța unității între cei care cred. Ajută-ne, Isuse, să purtăm cu iubire Sfânta ta Cruce!

26/1

„S-a apropiat de voi împărăția lui Dumnezeu!” (Lc 10,9)

Cu viața noastră trăită în iubire și ascultare față de Isus mărturisim tuturor celor pe care îi întâlnim că Domnul lucrează cu adevărat. Mi-o spunea și mama când mă vedea că slujesc în casă cu bucurie și promptitudine.

27/1

„David dansa din toate puterile înaintea Domnului.” (2Sam 6,14)

Episodul de astăzi ne prezintă momentul când regele David poartă Arca Alianței de la Silo la Ierusalim. El mergea înaintea ei, cântând și dansând din toată inima și cu bucurie. Asta îmi amintește de invitația de a ridica mâinile la întâlnirile noastre de rugăciune. Această invitație, primită din partea Domnului, mă ajută să-l laud și ea devine pentru mine izvor de bucurie și de eliberare interioară.

28/1

„Și le spunea: «Ascultați!»” (Mc 4,2)

Isus, bunul semănător, este pregătit să semene. Ca Învățător divin spune: „Ascultați!”. Asta le spunea deseori Domnul și israeliților. Recolta va fi bună dacă ascultăm cuvântul cu atenție și-l păstrăm în inimă. Numai așa terenul nostru va da roade, unul treizeci, altul șaizeci, altul o sută.

29/1

„Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc?” (Mc 4,21)

Doamne Isuse, lumina care vine de la Tatăl ești tu. Fără tine, omul nu-și dă seama și nu știe că este iubit. Fără tine nu are viață. Noi suntem candela care dă lumina ta. În Biserica ta, ea strălucește puternic deasupra întunericului lumii.

30/1

„Explica totul discipolilor săi aparte.” (Mc 4,34)

Isus explica în particular discipolilor săi parabolele pe care le spunea: aceea a seminței care are în sine puterea de a crește și a aduce roade; aceea a seminței de muștar care, fiind cea mai mică dintre semințe, devine un copac în ale cărui ramuri păsările își fac cuibul. Îți mulțumim, Isuse! Suntem acea sămânță pe care tu o faci să crească pentru a da multora posibilitatea să găsească locul pentru propriul cuib.

31/1

„Încă nu aveți credință?” (Mc 4,40)

Când suntem în dificultate și în pericol, precum apostolii în barcă, în timpul furtunii, ne cuprinde teama, agitația și chiar angoasa. Când însă ne încredem în Isus fără să șovăim, revine pacea în noi, chiar dacă avem puțină credință. El ne-a salvat deja de atâtea ori. Îți mulțumim, Isuse, că ne ești alături și te îngrijești de noi, chiar și atunci când nouă ni se pare că dormi!