CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2026

APRILIE Calendar 2026

APRILIE 2026

1/4

„Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor.” (Is 50,9)

Această afirmație este a profetului Isaia, dar el a spus-o cu referire la Isus. El este cel care se încrede total în Tatăl, chiar și în momentul în care este trădat. De aceea îl poate iubi pe trădător și-l iubește până la sfârșit. Învăț și eu de la Isus să mă abandonez cu încredere totală în mâinile Tatălui nostru.

2/4

„Și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.” (In 13,14)

Este porunca nouă pe care Isus ne-o lasă. O pune el în practică întâi de toate. Așa ajungem să știm că e posibilă aplicarea ei. A spăla picioarele altcuiva este ceea ce face o mamă: cu bucurie, ea spală picioarele copiilor săi. Iubirea maternă îi va caracteriza pe apostolii lui Isus: fiecare, cu umilință, se va pleca înaintea celuilalt și va accepta ca celălalt să se plece înaintea sa.

3/4

„Tu spui că eu sunt rege.” (In 18,37)

Isuse, tu îi răspunzi lui Pilat care nu te poate înțelege. Pentru el, a fi rege înseamnă să comanzi; pentru tine, în schimb, înseamnă să slujești și să-ți dai viața până pe cruce. Împărăția ta este o împărăție de frați și prieteni, nu de supuși și funcționari. Ești regele meu, Isuse! Primește-mă în împărăția ta pentru a-i sluji pe frații tăi!

4/4

„Căci el ne-a sfâșiat, și el ne va vindeca.” (Os 6,1)

La rugăciunea Laudelor (din Liturgia orelor sau breviar) din această dimineață auzim acest strigăt de speranță. Isus și-a dat viața, fiind sigur de mâinile care l-au primit. El va primi însutit: mâinile Tatălui îl vor învia la o viață asemănătoare cu a lui, împreună cu o mulțime nemăsurată de frați!

5/4

„A văzut și a crezut.” (In 20,8)

Astăzi luăm parte la bucuria apostolilor care s-au dus la mormânt, găsindu-l gol. Sau, mai bine zis, găsind în el doar cearșaful în care a fost înfășurat trupul lui Isus. Acel trup nu mai este. De ce? Ei încă nu știu. Eu știu, dar nu știu să o spun. Mă bucur și eu cântând aleluia!

6/4

„Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat.” (Fap 2,32)

Sunt cuvintele cu care Petru a anunțat locuitorilor din Ierusalim misterul pe care-l celebrăm. Dumnezeu Tatăl nu l-a lăsat pe Isus în moarte, ci vrea ca el să umple lumea de speranță și viață nouă cu iubirea și umilința sa. Are nevoie și de noi, cei care credem în învierea sa.

7/4

„Isus i-a zis: «Maria!»” (In 20,16)

Maria plângea, dorind să exprime prin plâns marea ei iubire. Dar acel plâns era de moarte, pe când Isus era, și este, este viu. Viața lui este mult mai frumoasă decât cea al cărei sfârșit îl plângea ea. El însuși i se descoperă, pronunțându-i numele. El mă cheamă pe nume și pe mine pentru a mă trezi din moartea mea.

8/4

„În numele lui Isus Cristos, ridică-te și umblă!” (Fap 3,6)

Cum poți să ceri o asemenea ascultare unuia care nu a mers niciodată? Petru, amintindu-și de pescuirea minunată datorată încrederii în cuvântul lui Isus, îi cere acelui om acest lucru. Și acela ce face? Ascultă! Isus însuși este prezent cu puterea iubirii sale: el face posibilă această ascultare.

9/4

„Priviți mâinile mele, căci eu sunt!” (Lc 24,39)

Erau în stare doar să se îndoiască. Nu le venea să creadă ochilor. Este Isus și el nu le zice să-i privească chipul. S-ar fi gândit că au vreo halucinație. Mâinile, în schimb, străpunse de cuie, nu puteau să înșele. Când trăiesc o suferință concretă, abia atunci dau mărturie de credința mea în Isus cel înviat.

10/4

„E Domnul!” (In 21,7)

Cum de apostolul Ioan este atât de sigur? A văzut ceva în plus față de ceilalți? Nu, îi este de ajuns să vadă peștii în plasă, rezultat al ascultării lor față de acel necunoscut. Nu poate fi decât Domnul: este Isus „cel care poruncește și toate se fac”.

11/4

„Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut.” (Fap 4,20)

Au văzut un șchiop sărind de bucurie doar pentru că a auzit numele lui Isus. Și eu am văzut multe lucruri! Am văzut dușmani împăcându-se în numele lui Isus. Am văzut bărbați și femei trăind pentru a sluji bolnavi nerecunoscători din iubire față de Isus. Te-am văzut pe tine, când acceptai din iubire față de Isus o umilire, când te ridicai datorită iertării sale. Am văzut multe! Nu pot să-ți spun decât că Isus a înviat cu adevărat!

12/4

„Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi.” (In 20,21)

Isus se arată din nou după opt zile apostolilor. De data aceasta, el îl primește cu răbdare pe Toma, deoarece și el este „trimis” în lume pentru a mărturisi iubirea Tatălui, ducând peste tot numele lui Isus, în care este mântuire și pace. Se manifestă astfel milostivirea Tatălui, care schimbă inimile oamenilor, chiar și cele împietrite ca a lui Toma.

13/4

„Toți s-au umplut de Duhul Sfânt.” (Fap 4,31)

Cine sunt aceștia? Cei care s-au rugat atunci când Petru și Ioan au fost repuși în libertate. Ei nu se plâng în rugăciune că apostolii au fost duși în închisoare, ci recunosc planul lui Dumnezeu chiar și în această circumstanță și-i cer să se manifeste din nou, pentru ca alții să-l cunoască și să se convertească.

14/4

„Trebuie să fie înălțat Fiul Omului.” (In 3,14)

Isus cunoaște voința lui Dumnezeu cu privire la el. Știe că este necesar ca el să fie înălțat pe cruce, pentru ca oamenii să se vindece de mușcătura șarpelui, adică de păcat și de consecințele lui. Se va împlini profeția lui Moise: când cineva se uita la șarpele de bronz înălțat pe stâlp se vindeca. Acum, cine i se încredințează lui Isus răstignit primește viață, chiar viața veșnică!

15/4

„Lumina a venit în lume.” (In 3,19)

Lumea este în întuneric. Într-adevăr, oamenii nu văd iubirea Tatălui. Este nevoie de o lumină nouă. Această lumină a venit și deja luminează și deschide ochii: este Isus, care vorbește cu Nicodim. Însă nu toți oamenii iubesc lumina: cine iubește răul vrea să rămână în întuneric pentru a nu fi certat. Eu vreau lumina, ca să nu rămân orb.

16/4

„Dumnezeul părinților noștri l-a înviat pe Isus.” (Fap 5,30)

Petru îi răspunde marelui preot de la templu. Ce-i spune? Simplu: Tu mi-ai poruncit să tac, să nu vorbesc despre Isus, dar noi nu putem minți. Pe Isus l-am văzut înviat. Iar aceasta este lucrarea lui Dumnezeu care face bine tuturor, chiar și ție!

17/4

„Faceți-i pe oameni să se așeze!” (In 6,10)

Isus le dă această poruncă discipolilor. Lumea este înfometată și fără mâncare. Ce-i de făcut? Întâi de toate, este nevoie de un act de ascultare umilă și încrezătoare: adică să se așeze pe iarbă și să aștepte. Apoi, Isus îi mulțumește Tatălui. Recunoaște că toate vin de la el: viața și hrana noastră. Fără iubirea lui am fi morți. Tatăl primește mulțumirea Fiului și toți mănâncă pe săturate.

18/4

„Eu sunt. Nu vă temeți!” (In 6,20)

Isus este cel care li se face cunoscut apostolilor înfricoșați în timpul nopții. Ei sunt în barcă, fiindcă l-au ascultat: merg pe partea cealaltă a lacului agitat. Și el? El merge pe apă. Este posibil așa ceva? Desigur. Isus nu-i părăsește pe cei care ascultă de el, și pentru a-i ajuta merge pe apa agitată. Astfel, apostolii învață să nu le mai fie teamă niciodată!

19/4

„Isus însuși mergea împreună cu ei.” (Lc 24,15)

Suntem pe drumul care coboară spre Emaus. Doi discipoli ai lui Isus, dezamăgiți și triști, sunt mulțumiți să aibă companie pe drum. Ei își dau seama că cel care îi însoțește este special: cunoaște Scripturile și le tratează cu seriozitate mai mult decât ei. Sunt chiar atât de importante Scripturile?

20/4

„Pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său.” (In 6,27)

I-au pus o întrebare inutilă: „Când ai venit aici?”. El nu răspunde acestei curiozități, ci le spune ceea ce este important, ceea ce îi va ajuta să-și schimbe viața: Munciți din greu pentru ceea ce este necesar pentru viața veșnică! În privința aceasta, vă pot ajuta, deoarece Dumnezeu Tatăl v-a demonstrat că sunt al său ieri, când am împărțit pâine tuturor.

21/4

„Doamne Isuse, primește duhul meu!” (Fap 7,59)

Ștefan, slujitorul comunității, moare sub loviturile de pietre care îl ucid. El nu strigă împotriva lor, nu blestemă. Și ei trebuie să fie mântuiți de Isus. El se încredințează lui Isus, iar el îi dă bucuria și puterea să ceară iertare pentru ei.

22/4

„Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine.” (In 6,37)

Isus continuă să se facă cunoscut celor care îl caută. După ce s-a folosit de imaginea pâinii, pentru a ne spune că este necesar să ne hrănim cu viața și înțelepciunea sa, acum revelează comuniunea lui cu Tatăl. El este darul lui Dumnezeu, deoarece tot ceea ce are primește de la Tatăl. Dacă ești de-al lui Isus, el te consideră un dar pe care l-a primit de la Dumnezeu și nu te va lăsa.

23/4

„Filip… anunță vestea cea bună despre Isus.” (Fap 8,35)

Suntem pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza. Un funcționar al reginei din Etiopia citește din Cartea lui Isaia, dar nu înțelege. Are nevoie ca cineva să-i explice. Filip îi explică cum acele profeții se referă tocmai la Isus. Acel om ajunge să creadă și să ceară cu bucurie botezul.

24/4

„Eu sunt Isus pe care tu îl persecuți.” (Fap 9,5)

Ascultăm convertirea lui Saul. De la o credință care-l îndeamnă să urască și să ucidă, ajunge să se lase urât și ucis în numele acelui Isus care-și face auzită vocea cu o simplă întrebare: „De ce mă persecuți?”. Saul va sta trei zile în întuneric, precum Iona: va redeschide ochii când va fi botezat și nu va mai înceta să vorbească despre Isus și să sufere pentru el.

25/4

„După ce veți fi suferit puțin, el vă va desăvârși.” (1Pt 5,10)

Petru ne spune aceste cuvinte înainte de a ne transmite salutul lui Marcu, pe care îl numește „fiul meu”. Astăzi îl sărbătorim tocmai pe acest Marcu care și-a dăruit viața lui Isus pentru a anunța, scriind, evanghelia sa. De ce Petru vorbește de suferințe? Cine îl urmează pe Isus va avea mereu bucuria de a purta o cruce, așa cum și el purtat-o.

26/4

„Oile ascultă glasul lui.” (In 10,3)

Este vocea păstorului. Oile cunosc glasul lui. Iar noi cunoaștem vocea lui Isus: știm să distingem dacă ceea ce ni se spune vine de la el sau dintr-o altă sursă. Vom asculta doar ceea ce vine de la Păstor. Doar cuvântul său ne dă viața.

27/4

„Tatăl mă iubește.” (In 10,17)

Isus ni-l revelează pe Tatăl. Cine este? Este cel care îl iubește, deoarece el trăiește aceeași viață a lui Dumnezeu. Este cel care se dăruiește pe sine însuși Fiului, într-atât încât să-i fie Tată. Tatăl și Fiul sunt una, de aceea Isus este sigur de iubirea Tatălui.

28/4

„Isus este Domnul.” (Fap 11,20)

Toți trebuie să știe. Chiar și păgânii pot cunoaște acest mister, iar din momentul acela nu mai sunt păgâni. Apostolii, fugiți de la Ierusalim fiindcă sunt persecutați, nu-și fac probleme. Isus a venit pentru toți: a primit-o pe cananeancă și pe centurion, păgâni. Văzând credința lor în el, le-a dăruit iubirea sa. Pe apostoli i-a trimis în lumea întreagă, la toate popoarele.

29/4

„Toate mi-au fost date de Tatăl meu.” (Mt 11,27)

Isus cunoaște iubirea Tatălui său. Știe că a primit totul de la el, și este mereu recunoscător. Știe și că Tatăl i-a încredințat toți oamenii pentru a-i iubi, și de aceea se dăruiește lui pentru toți. Asta au învățat sfinții. Printre ei se află și Ecaterina din Siena, căreia astăzi îi mulțumim că s-a oferit cu iubire adevărată pentru binele Bisericii și al orașelor din Italia. Ascultarea ei față de Dumnezeu este benefică pentru toate popoarele Europei.

30/4

„Bărbați israeliți, ascultați!” (Fap 13,16)

Sfântul Paul trezește atenția ascultătorilor în sinagoga din Antiohia Pisidiei. El este pe cale să le anunțe misterul lui Dumnezeu, viața, moartea și învierea Fiului său. Acest mister chiar merită toată atenția: nu ajunge să fie înțeles, el va trebui acceptat și iubit.