CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2026

FEBRUARIE Calendar 2026

FEBRUARIE 2026

1/2

„Isus s-a urcat pe munte.” (Mt 5,1)

„Pe munte” vorbește Dumnezeu. Isus l-a ascultat și ne comunică cuvântul său: „Fericiți”. Acum știm că Tatăl ne consideră și ne vrea „fericiți”, prezenți în totalitate în inima sa. Fericiți sunt cei blânzi, cei oropsiți, cei milostivi, cei curați cu inima, făcătorii de pace, cei persecutați pentru dreptate, cei săraci, cei care îl au doar pe Tatăl în care să se încreadă!

2/2

„Ochii mei au văzut mântuirea ta.” (Lc 2,30)

Sărbătoarea de astăzi este numită de frații noștri ortodocși „sărbătoarea Ipapante”, adică a întâlnirii lui Dumnezeu cu poporul său. Simeon, membru fidel al acelui popor, îl întâlnește pe Isus și se simte împlinit chiar dacă e doar un copil; experimentează pacea și îi mulțumește lui Dumnezeu spunând: „Ochii mei au văzut mântuirea ta”. Să-l întâlnești și să-l cunoști pe Isus este scopul și plinătatea vieții oricărei persoane.

3/2

„Fiică, credința ta te-a mântuit.” (Mc 5,34)

O femeie care era bolnavă de doisprezece ani, plină de încredere, se apropie de Isus atingându-i haina, convinsă fiind că doar făcând asta ar putea fi vindecată. Isus își dă seama și o ajută să-și mărturisească credința în public. Apoi îi spune: „Credința ta te-a mântuit”. De acum înainte, Isus va fi sprijinul ei, întărind-o mai ales pentru a nu mai cădea în păcat.

4/2

„Ce este această înțelepciune care i s-a dat?” (Mc 6,2)

Este întrebarea locuitorilor din Nazaret, mirați de înțelepciunea lui Isus „al lor”. Este aceeași înțelepciune tipică atâtor preoți umili și a atâtor credincioși nevoiți să intervină în diferite circumstanțe. Chiar și în ei, care îl cunosc și-l iubesc pe Tatăl nevăzut, vorbește Duhul Sfânt.

5/2

„Întărește-te și fii bărbat!” (1Rg 2,2)

La auzul acestor cuvinte, instinctiv ne vine în minte imaginea mușchilor și a aroganței, exaltată dintotdeauna în lume. David, în schimb, îi vorbește fiului său Solomon având o putere cu totul diferită: aceea care se bazează pe încrederea și ascultarea față de Dumnezeu, care îi va însoți și pe cei doisprezece apostoli trimiși de Isus și le va da putere chiar și împotriva diavolilor.

6/2

„L-a invocat pe Domnul cel Preaînalt.” (Sir 47,5)

Autorul Cărții lui Ben Sirah ne amintește că David, copil fiind, a putut să-l învingă pe Goliat uriașul, pentru că l-a invocat pe Domnul. L-a invocat nu ca pe ultima șansă, neavând o altă soluție, ci de la bun început, atât de încrezător, încât s-a pus complet la dispoziție, fără a se preocupa nici măcar de propria viață. Și nu a fost dezamăgit.

7/2

„Veniți deoparte.” (Mc 6,31)

Isus i-a trimis pe cei doisprezece apostoli ca să-i pregătească calea. Ei au săvârșit semne și minuni după cum le-a fost dată puterea să o facă. Când s-au întors entuziasmați, erau obosiți. Isus, bunul păstor, își dă seama și îi invită să se retragă deoparte pentru a se odihni împreună cu el. Îți mulțumesc Isuse, că trimiți și azi apostoli care să vestească numele tău și să găsească în intimitatea cu tine putere și bucurie!

8/2

„Voi sunteți sarea pământului.” (Mt 5,13)

Cine este sarea ascunsă și dizolvată în „plămada” lumii? Sunt cei „fericiți”, adică cei blânzi și curați cu inima, cei milostivi, făcătorii de pace, cei săraci, cufundați în inima Tatălui. Când sunt prezenți, viața în această lume este frumoasă, amabilă, plină de bucurie. Noi suntem bucuria lui Isus!

9/2

„L-au recunoscut îndată.” (Mc 6,54)

Isus, umil și blând, „cel mai frumos dintre fiii oamenilor”, este recunoscut imediat de lume. Cei care îl puteau atinge, erau mântuiți, experimentau o pace și o bucurie interioară pe care nu o mai trăiseră niciodată!

10/2

„Ascultă cererea slujitorului tău.” (1Rg 8,30)

Regele Solomon, fiul lui David, a terminat lucrările de construcție a templului. În timpul celebrărilor de inaugurare, în fața poporului, se roagă Domnului pentru el și pentru popor: „Ascultă-i pe cei care se vor ruga în locul acesta!”. „Ascultă și iartă!”. Îți mulțumim, Părinte, că și în biserica noastră ne asculți rugăciunea și ierți greșelile celor care ți-o cer!

11/2

„Domnul te-a pus rege.” (1Re 10,9)

Aceste cuvinte ale reginei din Saba sunt adresate lui Solomon. Ea recunoaște că Dumnezeu l-a stabilit ca rege în Israel. Dacă regele îl iubește pe Dumnezeu, tot poporul se bucură de binefaceri. De aceea, Sfântul Paul ne îndeamnă să ne rugăm pentru guvernanți: ei au o mare responsabilitate, inclusiv la nivel spiritual, chiar dacă nu-și dau seama.

12/2

„Mergi: diavolul a ieșit din fiica ta!” (Mc 7,29)

Mama care îl roagă pe Isus să-i elibereze fiica posedată de diavol este păgână. Isus știe că a fost trimis mai întâi de toate la poporul său. Când însă își dă seama că ea îl iubește și îl primește cu credință smerită, recunoaște că face parte deja din împărăția cerurilor și nu mai este păgână: este gata să primească mântuirea. De aceea îi îndeplinește cererea: diavolul nu poate sta în casa unde există credință smerită în Isus!

13/2

„A suspinat și a zis: «Effatà!»” (Mc 7,34)

La Isus este adus un surdomut ca să fie vindecat. El îl duce deoparte, îi pune degetele în urechi, îi atinge limba cu salivă și, uitându-se spre Tatăl, îi spune: „Deschide-te!”. Și omul se vindecă. Biserica, prin intermediul sacramentelor, continuă să ne deschidă urechile ca să ascultăm cuvântul său, și limba pentru a-l vesti celorlalți.

14/2

„Și dacă acolo este vreun fiu al păcii…” (Lc 10,6)

„... pacea voastră va rămâne peste el”. Sărbătorim astăzi doi misionari, cărora îi încredințăm și pe misionarii prezenți printre noi, în Europa. Unul dintre ei i-a invitat pe tineri la o întâlnire săptămânală de rugăciune, sigur fiind că Isus îi va forma la nivel interior și va face din ei instrumente ale păcii sale. Unii dintre ei au perseverat: au devenit un foc de iubire și lumină pentru întreaga parohie.

15/2

„Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu!” (Mt 5,37)

Isus explică noua „dreptate”, aceea a discipolilor săi în împărăția cerurilor. Ea privește orice aspect al vieții în relațiile cu Dumnezeu și cu oamenii: va izvorî mereu din iubirea sa. Această „dreptate” se referă și la modul de a vorbi, care va fi simplu, sincer, fără înflorituri, ca al unuia care știe că este ascultat și de Tatăl.

16/2

„Încercarea credinței voastre produce răbdarea.” (Iac 1,3)

Apostolul Iacob se adresează fraților din „diaspora”, adică celor aflați în mijlocul păgânilor, departe de Ierusalim. Încurajarea adresată lor este și pentru noi: orice încercare trăită cu încredere în Domnul, ne întărește în răbdare și astfel ne ajută să trăim tot mai uniți cu Isus.

17/2

„De ce discutați că nu aveți pâine?” (Mc 8,17)

Câte discursuri pline de preocupări și deziluzii în întâlnirile noastre! Nu mai este credință, sunt puțini tineri, puține Liturghii... Dar Isus ne repetă această întrebare. Așa cum apostolii aveau cu ei în barcă „o singură pâine”, adică pe Isus, tot la fel, el este prezent aici, cu noi. El este viața noastră, bucuria noastră, Mântuitorul care intervine pentru a ne hrăni și mântui.

18/2

„Roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” (Mt 6,6)

La-nceputul acestui timp de pregătire pentru Paști, Isus ne propune cum să-l trăim: cu iubire, postind și rugându-ne! Vom face totul din iubire față de Tatăl, pentru a-i da slavă lui, nu pentru a ne face nouă o impresie bună. Vom fi reînnoiți și răsplătiți de el cu o viață nouă.

19/2

„Alege viața ca să trăiești.” (Dt 30,19)

În numele Domnului, Moise continuă: „Ca să trăiești tu și descedența ta, iubindu-l pe Domnul, ascultând glasul lui și alipindu-te de el!” Vedem că este așa, în viața noastră și în cea a popoarelor. Acest Post Mare va fi pentru noi o ocazie prețioasă de a ne strădui în acest sens și de a fi coerenți.

20/2

„Atunci îl vei chema pe Domnul și el îți va răspunde.” (Is 58,9)

Postul Mare, timp sfânt de rugăciune! Profeții aminteau mereu poporului că Domnul îi ascultă pe cei care trăiesc viața lui, care este iubire curată și mereu în acțiune; o va repeta cu convingere și Isus. Vocea lui răsună și astăzi în Biserică. Voi fi atent să cresc și eu în iubirea lui: astfel Domnul va primi rugăciunea mea și mă va umple de Duhul Sfânt.

21/2

„Domnul te va călăuzi mereu.” (Is 58,11)

Doar încrezându-mă în Domnul, dând importanță cuvântului său, făcând loc în mod concret iubirii sale pot experimenta ajutorul lui. Dacă mă las călăuzit de iubirea sa și mă străduiesc să o pun în practică, Domnul însuși mă va călăuzi, dându-mi acea pace, alinare și seninătate de care suntem cu toții însetați.

22/2

„Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora.” (Mt 4,10)

Isus îl iubește pe Tatăl din toată inima și o demonstrează timp de patruzeci de zile în deșert, postind cu umilință. Satana, ispititorul, nu reușește să-l împiedice să se comporte ca fiu. Prin răspunsul pe care i-l dă, este ca și cum Isus i-ar spune diavolului: „Dacă sunt fiul lui Dumnezeu, îmi va spune el ce să fac!”. Să-l imităm și noi pe Isus.

23/2

„Veniți, binecuvântații Tatălui meu.” (Mt 25,34)

Cât de mult ne dorim ca Isus, când va reveni în slavă, să ne invite și pe noi la fel. Va fi un dar imens. Și îl așteptăm încrezători. Sfinte Policarp, Părinte al Bisericii din Smirna, mijlocește pentru noi și pentru Biserica din Turcia, care ne este dragă!

24/2

„Tatăl nostru.” (Mt 6,9)

Îți mulțumim, Isuse, că ne înveți să ne adresăm lui Dumnezeu ca Tatălui tău și al nostru, pe care tu l-ai ascultat și căruia i te-ai supus dintotdeauna. Îți mulțumim că ne-ai învățat să împlinim voința lui așa cum ai făcut tu până la a asuda sânge, până la moarte. Îți mulțumim că îl putem numi pe Dumnezeu „Tatăl” nostru, care avem încredere în tine! Amin.

25/2

„Aici este unul mai mare decât Solomon!” (Lc 11,31)

Îl auzim pe Isus constrâns să dojenească poporul care caută miracole, fără a-l primi ca Mesia, demn de a fi ascultat. Poporul auzea cuvintele sale pline de înțelepciune, cu mult superioare celor rostite de marele rege Solomon... Noi, Biserica lui Cristos, vom fi umili, atenți nu doar să ne numim creștini, ci mai ales să fim, trăind în ascultare iubitoare față de el.

26/2

„Cereți și vi se va da.” (Mt 7,7)

Cerem și nu primim? Nicio teamă! Tatăl este fericit că noi continuăm să ne adresăm lui, pentru că altfel nu am avea viață… Și ne răspunde mereu, poate nu așa cum ne-am dori, dar dăruindu-ni-l mereu pe Duhul său cel Sfânt, care depășește toate dorințele noastre.

27/2

„Oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată.” (Mt 5,22)

Este dreptatea anunțată de Isus: una nouă în comparație cu cea înțeleasă și trăită de farisei. Cât de mult am obosit căutând dreptatea în observații sterile și negăsind-o niciodată! M-a trezit Isus: dacă mă mânii pe aproapele, nu-l iubesc pe Domnul. Pentru a mă întoarce la el și a fi „drept”, mă voi căi și voi cere iertare din inimă.

28/2

„Vei fi un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău.” (Dt 26,19)

Ce bucurie pentru noi creștinii să fim Biserica lui! Îl vom lăsa să trăiască în noi pe Duhul Sfânt pe care Isus ni l-a dăruit la Botez. Vom fi o mărturie pentru el, gata să ascultăm cuvântul său, să-l trăim și să-l transmitem, lăsând totul pentru a-l urma.