CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2026

Decembrie Calendar 2026

Decembrie 2026

1/12

„Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt.” (Lc 10,21)

Isus este împreună cu cei șaptezeci și doi de discipoli întorși din misiunea pe care le-o încredințase. Ei povestesc minunile pe care le-au văzut, dar Isus vede o minune și mai mare, una continuă, care învăluie viața discipolilor, și anume că Tatăl îi iubește pe cei mici, adică persoanele refuzate de cei mari. Cei mici primesc revelațiile tainelor iubirii divine!

2/12

„A luat cele șapte pâini și peștii, și a mulțumit.” (Mt 15,36)

După ce vindecă bolnavii, în timp ce mulțimea aduce laudă lui Dumnezeu, Isus își arată din nou milostivirea: ia cele șapte pâini pe care le au discipolii, se roagă încrezător Tatălui și astfel îi satură pe toți: bărbați, femei și copii. Ceea ce îi satură pe discipoli este ceea ce-i poate sătura pe toți. Nu trebuie să caute alte lucruri, ci doar să adauge, la ceea ce au, rugăciunea încrezătoare.

3/12

„Domnul este o Stâncă veșnică.” (Is 26,4)

Profetul Isaia ne oferă această imagine puternică, reluată apoi de Isus pentru a încheia una dintre învățăturile sale. Stânca pe care să ne construim casa, cetatea în care să găsim refugiu și viață este însuși Dumnezeu. Dumnezeu nu este departe. În Isus ni s-a făcut cunoscut și ne-a dat cuvântul său ca să-l trăim, pentru a depăși toate adversitățile.

4/12

„Să vi se facă după credința voastră!” (Mt 9,29)

Doi orbi au strigat cuvinte pe care doar credința le poate inspira: „Îndură-te de noi, Fiul lui David!”. Isus i-a auzit. Le cere doar să completeze rugămintea lor pentru a fi explicită. Și le atinge ochii fără lumină, adăugând cuvântul de confirmare. Credința lor este adevărata lumină a vieții, care transmite lumină și ochilor.

5/12

„Acesta este drumul: mergi pe el!” (Is 30,21)

Profetul promite zile fericite: „Tu nu vei mai plânge.” Ce se va întâmpla? Îl vei vedea pe Învățătorul tău care te învață calea adevărului, cea a adevăratei bunăstări pentru trup și suflet. Și iată-l pe Isus care anunță vestea cea bună a Împărăției și vindecă orice infirmitate! Nu doar atât: el pregătește alți discipoli care să continue lucrarea lui de-a lungul secolelor și îți cere și ție să te rogi, ca să nu lipsească niciodată cei care îți arată drumul de parcurs.

6/12

„El vă va boteza în Duhul Sfânt.” (Mc 1,8)

Ioan boteza pentru a pregăti calea pentru un altul, pentru cel care va boteza în Duhul Sfânt. Pentru ca lucrarea lui Isus să fie eficace în tine, îl vei asculta pe Ioan, adică invitația lui de a te căi și de a-ți schimba viața. Vei împlini poruncile lui Dumnezeu și atunci Isus va putea revărsa asupra ta Duhul iubirii Tatălui.

7/12

„Fiți tari și nu vă temeți!” (Is 35,4)

Profetul pregătește calea pentru primirea lui Isus. El va fi cel care va deschide ochii orbilor și urechile surzilor. De aceea, „Fiți tari și nu vă temeți!” Astăzi îl vedem în timp ce în fața lui este adus un paralitic. Nu-l sperie paralizia. Există ceva și mai rău, este păcatul. Dar și acesta poate fi învins, și-l învinge tocmai credința pe care acel om o arată în Isus.

8/12

„Bucură-te, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28)

Primul cuvânt pe care îngerul îl adresează Mariei este cel al profeților, care pregătesc primirea lui Mesia: o invitație insistentă la bucurie. Maria va trebui să arate lumii că fiul care se va naște din ea, chiar dacă va fi un prilej de greutăți și pericole, va fi izvor de viață, de pace, de bucurie continuă. Aceasta este Evanghelia, vestea cea bună pentru toți. Ea este fără de păcat, de aceea nu are niciun motiv să se teamă, să-i fie frică.

9/12

„Învățați de la mine că sunt blând și umil cu inima.” (Mt 11,29)

Profetul anunță că „toți cei care speră în Domnul își întăresc puterea, aleargă, dar nu ostenesc”. Și iată că tocmai acest lucru ni-l spune astăzi Isus! El știe că suntem obosiți, chiar asupriți, deprimați. Ne invită la sine. El însuși este remediul. Vom rămâne aproape de el și vom învăța să fim umili, asemenea Dumnezeului și Tatălui nostru.

10/12

„Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi.” (In 15,20)

Destinul ucenicului nu poate fi diferit de cel al Maestrului său. Persecuția este un refren continuu în istoria Bisericii. Episcopul Anton Durcovici se înscrie în corul nesfârșit al celor care l-au mărturisit pe Isus cu sângele propriu. Acest sânge rodește și astăzi. Nimic nu este în zadar!

11/12

„Descendența ta va fi ca nisipul.” (Is 48,19)

Profetul mustră poporul spunând: „Dacă ai fi fost atent...”. Necazurile care ne fac să suferim nu vin singure, ci sunt consecința neascultării de la început. Dacă nu sunt copii, vina nu este a lui Dumnezeu, ci a păcatului care a intrat în lume. Să-l așteptăm, așadar, pe Domnul pentru a-l asculta: ne va oferi îndrumări prețioase pentru a ne îndrepta.

12/12

„Ilie a venit deja.” (Mt 17,12)

Isus vorbește despre Ilie, profetul puternic și curajos. El a venit deja, dar nu l-au recunoscut. De fapt, Ioan Botezătorul era animat de același duh de profeție și de adevăr ca Ilie. Asemenea tuturor profeților, și el pregătea calea pentru Mesia al lui Dumnezeu. Voi fi atent la cel care mă mustră, așa cum Ioan l-a mustrat pe Irod. Mustrările sunt un semn de iubire adevărată.

13/12

„A venit să dea mărturie despre lumină.” (In 1,8)

Evanghelia ni-l prezintă pe Ioan Botezătorul. Mulțimii care l-a urmat în deșert nu-i vorbește despre sine, ci despre Isus. Pe el îl are în minte și în inimă, el este mântuitorul oamenilor păcătoși. El va fi cel care va da lumii o lumină nouă, prin care să vezi totul așa cum vede Dumnezeu, totul ca pe un dar al iubirii Tatălui.

14/12

„Botezul lui Ioan de unde era?” (Mt 21,25)

Celor care se îndoiesc de el, Isus le vorbește despre Ioan Botezătorul. Nu își face iluzii: cine nu-l recunoaște pe Ioan, nu-l va recunoaște nici pe el. Să luăm aminte: cine nu o iubește pe Maria, nu-l iubește pe deplin nici pe Isus! Cine nu iubește Biserica, nu-l iubește pe deplin nici pe Isus, chiar dacă jură că-l iubește. Ce fel de iubire îi arată? Iubirea propriilor idei, nu a lucrării săvârșite de Domnul.

15/12

„Apoi i-a părut rău și s-a dus.” (Mt 21,29)

Lui Isus îi place să dea exemple: este un mod de a face să se-nțeleagă de la sine eventualele mustrări din partea lui Dumnezeu. Doi fii sunt invitați de tatăl lor să muncească pentru el, trudă care va fi și în avantajul lor. Care dintre cei doi împlinește voința tatălui? Cel care promite sau cel care face? În împărăția cerurilor vom vedea lucruri frumoase.

16/12

„Nu este alt Dumnezeu în afară de mine.” (Is 45,21)

Oamenii sunt obișnuiți să considere zeități propriile convingeri, comodități sau plăceri. Avem nevoie de această profeție: unicul Domn de care să ascultăm este cel care i s-a făcut cunoscut lui Abraham, lui Moise și, în cele din urmă, nouă înșine prin Isus. Isus este unicul care săvârșește lucrările lui Dumnezeu. Cine a mai deschis vreodată ochii orbilor și urechile surzilor? Vrei să nu te înșeli? Urmează-l și ascultă-l pe Isus!

17/12

„Abraham i-a dat naștere lui Isaac.” (Mt 1,2)

Începem Novena de Crăciun cu o pagină ciudată la prima vedere. Nu te interesează generațiile înaintașilor lui Isus? Și totuși, ne face bine să știm că el, Dumnezeu-cu-noi, provine tocmai din oameni păcătoși ca noi, și poate chiar mai răi decât noi. Ne face bine să știm că printre strămoșii lui au fost femei rău-famate și străine. Astfel, nu ne mai rușinăm de arborele nostru genealogic. Isus ne mânuiește cu adevărat de toate.

18/12

„Îi vor pune numele Emanuel.” (Mt 1,23)

Acestea sunt cuvintele unui înger și sunt auzite în vis. Or fi adevărate? A fost numit Isus în loc de Emanuel. Semnificația însă este aceeași. Emanuel înseamnă „Dumnezeu-cu-noi”, iar Isus înseamnă „Dumnezeu mântuiește”. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem mântuiți. Dacă suntem mântuiți, Dumnezeu este cu noi. Îl vom iubi pe Isus ca pe Dumnezeul care stă cu noi, mereu.

19/12

„Rugăciunea ta a fost ascultată.” (Lc 1,13)

În afară de Isus, ne este dat să-l cunoaștem pe cel care este trimis pentru a ni-l prezenta. Cine este? Este unul venit pe lume datorită rugăciunilor părinților săi, rugăciuni ascultate de Dumnezeu când ei de acum nici nu se mai așteptau la vreun copil. Nașterea lui va fi bucurie pentru mulți și el se va numi Ioan, adică „bunătatea lui Dumnezeu” sau „iubirea lui Dumnezeu”. Rugăciunile nu sunt niciodată în zadar. Dumnezeu ține cont de ele.

20/12

„Va domni peste casa lui Iacob pe veci.” (Lc 1,33)

Astăzi privirea și atenția noastră sunt îndreptate către Fiul Mariei. Nu s-a născut încă, dar este prezent în cuvintele pe care îngerul le adresează viitoarei mame: „Va domni pe veci”. Cine știe ce poate înțelege Maria? Va fi un palat de îngrijit? Vor fi servitori? Gardieni sau soldați? Multe surprize o așteaptă pe Mama acestui rege.

21/12

„Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău.” (Sof 3,15)

Profetul folosește cuvinte mari, care ne fac să visăm. Acest rege va fi motiv de bucurie, va înlătura orice motiv de teamă. Bucuria este, de fapt, prezentă de la început, când Maria pășește pragul casei Elisabetei, o bucurie care-i pătrunde întreaga viață, ajungând până la copilul care se va naște peste puțin timp. Și bucuria acelui copil deschide gura mamei sale pentru a o face să pronunțe cuvinte de binecuvântare.

22/12

„Sufletul meu îl preamărește pe Domnul.” (Lc 1,46)

Maria răspunde binecuvântării Elisabetei binecuvântându-l ea însăși pe Dumnezeu. El este protagonistul vieții lor și al copiilor lor încă nenăscuți. Dumnezeu este mare, atât de mare, încât noi nici nu ne putem imagina măreția sa. Sufletul nostru nu poate decât să se bucure și astfel să mărturisească ceea ce cuvintele nu pot să exprime. Să repetăm cuvintele Mariei, chiar dacă depășesc puterea noastră de înțelegere!

23/12

„Mesagerul alianței... iată vine.” (Mal 3,1)

Cine este mesagerul alianței, care va ședea pentru a purifica cu apă și foc? Din evanghelie știm cine este mesagerul care pregătește inimile spălate și curățate în vederea unei convertiri radicale. Este Ioan, copilul care primește un nume nou, nume care ne va ajuta să-l întâlnim pe Dumnezeu fără teamă. Numele său spune, de fapt, că cel care trebuie să vină nu va veni să pedepsească, ci să iubească și astfel să-i facă pe oameni să crească drept fii ai săi.

24/12

„Ne-a înălțat o putere de mântuire.” (Lc 1,69)

Ascultăm binecuvântarea pronunțată de Zaharia, căruia i se redă glasul după nouă luni de îndoială. Copilul său este o mărturie pentru un alt fiu care se va naște și care va fi și mai important: va fi Mântuitorul, adică mâna lui Dumnezeu care intervine în favoarea tuturor.

25/12

„Cuvântul era la Dumnezeu.” (In 1,1)

Evanghelistul Ioan ne vorbește despre Isus folosind cuvinte dificile, dar cu o semnificație profundă. Cuvântul este cel pe care Dumnezeu vrea să-l trimită la noi. Cuvântul este toată iubirea inimii sale, pe care vrea să o transmită inimii noastre. Copilul născut în grajdul din Betleem este Cuvântul pronunțat în așa fel încât toți să-l poată primi și înțelege, chiar și păstorii de oi și magii altor popoare.

26/12

„Duhul Tatălui vostru este cel care vorbește în voi!” (Mt 10,20)

Sfântul Ștefan are inima plină de Isus. Deși este sub loviturile pietrelor, Isus îl face să rostească cuvintele sale, acelea de pe cruce, spuse din iubire față de oamenii care au nevoie de mântuire. Sunt cuvinte de iertare, care revelează apartenența sa. Ștefan nu mai este al lumii, ci este întru totul al lui Isus!

27/12

„Harul lui Dumnezeu era asupra lui.” (Lc 2,40)

Astăzi, evanghelistul Ioan se bucură să sărbătorim Sfânta Familie, singura familie adevărată care trăiește puritatea lui Dumnezeu. O vedem urcând la templu, primită de un bătrân și de o văduvă. Aceștia se bucură să-l vadă pe Prunc: el strălucește de harul lui Dumnezeu. Părinții îl țin cufundat în iubirea lor ascultătoare față de Tatăl.

28/12

„Din Egipt l-am chemat pe fiul meu.” (Mt 2,15)

Prin moartea lor, copiii din Betleem sunt martiri, mărturisitori ai prezenței pe pământ a Fiului lui David, ai iubirii lui Dumnezeu față de oameni. Fuga în Egipt și reîntoarcerea împlinesc Scripturile, care ne fac astfel să fim conștienți că întreaga istorie este în mâinile sigure ale Dumnezeului și Tatălui nostru ceresc.

29/12

„Cine îl iubește pe fratele său rămâne în lumină.” (1In 2,10)

Prezența lui Isus în lume o schimbă radical. Iubirea Tatălui pentru fiii săi a devenit vizibilă. În consecință, iubirea dintre oameni este posibilă atât de mult, încât aceștia se pot considera frați și surori. Iubirea face ca întreaga creație să strălucească de lumină.

30/12

„Cel care împlinește voința lui Dumnezeu rămâne în veci.” (1In 2,17)

Lumea trece, pentru că trăiește din concupiscență (pofte trupești), iar aceasta generează moarte. Cel care, în schimb, împlinește voința lui Dumnezeu, este primit de el și devine astfel veșnic. Trăiește veșnic. Să-l ascultăm, așadar, pe evanghelist, care ne îndeamnă să nu iubim lumea și nici cele ce sunt în ea. Nu este bine pentru noi.

31/12

„În el era viața.” (In 1,4)

La sfârșitul anului ascultăm din nou începutul sfintei evanghelii. Pentru a o înțelege, adică pentru a o interioriza, ar trebui să o citim zi de zi. Ne umplem inima cu câte un cuvânt. „În el era viața”. Vrem să trăim? Să-l căutăm pe Isus, care a venit să ne aducă și nouă viața lui Dumnezeu, adică plinătatea iubirii sale! Vom fi gata să începem noul an pentru a trăi în el viața care nu cunoaște moarte!