CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 gen 2026

SEPTEMBRIE Calendar 2026

SEPTEMBRIE 2026

1/9

„Isus i-a poruncit: «Taci și ieși din el!»” (Lc 4,35)

Porunca nu-i este dată omului care spune cuvinte de blasfemie împotriva lui Isus, ci duhului de care este posedat și care-l face să vorbească în acest mod. Omul nu este creat pentru a fi locuit de duhul blasfemiei. Gura omului trebuie să-l laude pe Domnul și să-i binecuvânteze pe toți. Isus și numai el poate elibera și vindeca inimile și mințile distruse de acest duh.

2/9

„Noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu.” (1Cor 3,9)

Ce bucurie pentru Apostolul Paul să poată spune aceasta! A fi colaborator al lui Dumnezeu înseamnă să trăiești viața lui divină, să dăruiești iubirea sa cu mintea, cuvintele și mâinile proprii. Înseamnă și faptul că adevăratul protagonist este Dumnezeu, nu noi. Lui trebuie să-i mulțumim și să-i aducem laudă. Noi, dacă e să fim ceva, nu suntem decât niște instrumente slabe și sărace.

3/9

„Voi sunteți ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.” (1Cor 3,23)

Apostolul Paul nu vrea ca persoanele creștine să se atașeze de el sau de vreun alt apostol. Isus este cel care îi mântuiește; Isus este cel care a fost răstignit și a înviat pentru ei. Vai lor dacă îl pun pe Isus pe al doilea loc și se atașează de cel care le-a predicat evanghelia! Toată iubirea trebuie îndreptată spre Isus, altfel există riscul de a dezbina Biserica sfântă a lui Dumnezeu.

4/9

„Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.” (Lc 5,38)

„Eu fac toate lucrurile noi” va spune Isus. Și poate face aceasta, fiindcă el este nou, cu totul nou. Nu s-a mai văzut unul ca el. A sta cu el este ceva nou. Și va fi necesar deci să acceptăm obiceiuri pe care nu le-am mai practicat niciodată. Doamne Isuse, tu ne vei da Duhul tău pentru a ne insufla moduri noi de a fi și de a face lucrurile, care îți vor oferi spațiu în această lume tot mai învechită.

5/9

„Fiul omului este stăpânul sâmbetei.” (Lc 6,5)

Sâmbăta este ziua bucuriei lui Dumnezeu, în care și-a completat lucrarea creându-l pe om. Creația este ambientul pregătit pentru om. Și chiar și odihna lui Dumnezeu îi este necesară omului care rămâne în centrul atenției Tatălui. Fiul său ține în mână și această zi. Îl vom întreba pe el cum să o trăim, cu ce bucurii să o umplem.

6/9

„Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru…” (Mt 18,19)

Apostolii sunt prețioși în ochii tăi, Isuse! Îi vrei uniți în iubirea ta, pentru ca să se vadă că trăiesc așa cum trăiești tu cu Tatăl, uniți în Duhul Sfânt. Prin urmare, vor veni înaintea lui împreună, în acord deplin, unanim. Tu n-ai putea asculta două voci discordante, nici măcar o voce orgolioasă!

7/9

„Curățați aluatul cel vechi.” (1Cor 5,7)

Sfântul Paul mustră puternic cu vehemență un comportament desfrânat, prezent în comunitatea din Corint. Cine alege să-l urmeze pe Isus îi permite ca el să-i schimbe dorințele. Acestea sunt precum drojdia care schimbă tot aluatul. Dorințele senzuale nu sunt pentru creștini, nici dacă sunt legitimate de cuvântul „iubire”. Cine și le satisface va fi îndepărtat de comunitate. Ele sunt scandal, obstacol pentru păgâni în a crede în Isus.

8/9

„Ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” (Mt 1,20)

Chiar și în sărbătoarea Nașterii Preasfintei Fecioare Maria gândul nostru se îndreaptă spre Isus. Într-adevăr, ea a venit pe lume pentru el, pentru a ni-l dărui nouă. Isus este cel care o face frumoasă, importantă, locuință a lui Dumnezeu. Despre ea îi vorbește și îngerul în vis lui Iosif. Ea va fi soția lui datorită Fiului. Pentru toate acestea, nașterea ei ne îmbucură!

9/9

„Fericiți voi, cei săraci.” (Lc 6,20)

Majoritatea persoanelor sunt sărace și suferă din cauza sărăciei. În ochii lui Dumnezeu, ele sunt prețioase. De fapt, sunt cele care intră mai ușor în împărăția cerurilor. Sunt mai pregătite decât celelalte să-l primească pe Isus, să se încreadă în el și să-l urmeze.

10/9

„Pentru voi există un singur Dumnezeu, Tatăl.” (1Cor 8,6)

Mulți idoli ocupă inima oamenilor. Fiecare dintre ei propune și justifică un viciu. Și fiecare viciu îl face să sufere pe cel care îl practică, dar și pe cei din jurul său. Noi îl considerăm pe Dumnezeu ca unicul Tată pe care Isus ni l-a făcut cunoscut. De el suntem iubiți și datorită lui iubim și transformăm lumea într-un loc al fraternității.

11/9

„Discipolul nu este superior învățătorului.” (Lc 6,40)

Dacă vreunul ar vrea să-l învețe pe Isus, ce s-ar întâmpla? El ar trebui să-l îndepărteze așa cum l-a îndepărtat pe diavol când l-a ispitit. De fapt, Isus nu a fost trimis de Tatăl ca să învețe de la oameni, deoarece numai el îl cunoaște pe Tatăl și voința sa.

12/9

„Noi, cei mulți, suntem un singur trup.” (1Cor 10,17)

Sfântul Paul spune aceasta atunci când vorbește despre cei care mănâncă pâinea euharistică. Este o unică pâine cea pe care o mâncăm, pâinea binecuvântării, și de aceea devenim un singur trup, acela al lui Cristos. Mister mare, mister al credinței, care devine mister al carității. Această pâine ne face frați și ne ține uniți. Uniți într-un mod sfânt.

13/9

„Tot așa vă va face și Tatăl meu… dacă nu veți ierta din inimă.” (Mt 18,35)

Isus încheie relatarea unei parabole. Pe el îl preocupă mult mântuirea noastră, mântuirea de Cel Rău, care ispitește mereu inima. Dacă în ea nu este aceeași iubire pe care o are Dumnezeu față de noi, suferim deoarece ne lipsește ceva foarte important. Din acest motiv, a ierta este o chestiune de viață și de moarte.

14/9

„Pentru ca oricine crede în el să aibă viața veșnică.” (In 3,15)

Isus este pe cruce pentru a atrage privirea noastră, o privire nu doar de compătimire, ci una plină de dorința de a avea aceeași iubire cu care el s-a oferit Tatălui. Atracția spre Isus răstignit este viață veșnică, adică divină. Este trăirea aceleiași iubiri a Dumnezeului vieții!

15/9

„A fost ascultat datorită evlaviei lui.” (Evr 5,7)

Liturgia de astăzi însoțește sărbătoarea de ieri. Sub cruce stă în picioare Maria, Mama. Ea participă la dăruirea Fiului în mâinile Tatălui, abandonându-se pe deplin lui. Noi putem vedea în ea viața veșnică, iubirea perfectă, divină. Ea o primește în timp ce el o oferă și este ascultată în dorințele ei cele mai profunde și sfinte.

16/9

„Iubirea nu încetează niciodată.” (1Cor 13,8)

Ascultăm mereu cu plăcere cuvântul pe care ni-l oferă astăzi Sfântul Paul. Caritatea! Este iubirea cu care Dumnezeu ne iubește și cu care ne umple, pentru ca și noi să iubim cu aceeași bucurie. Adevărata iubire nu are limite. Nimic nu o oprește: nici răutatea, nici invidia, nici mânia altora. Nu se termină nici măcar cu moartea. Ne însoțește chiar și atunci când vom fi în inima Tatălui.

17/9

„Ea însă mi-a uns picioarele cu miresme.” (Lc 7,46)

Isus vrea să-l ajute pe fariseu să observe și să interpreteze corect situația. Femeia care i-a parfumat picioarele a săvârșit fapte de iubire concretă pentru Fiul lui Dumnezeu. Era o păcătoasă? Acum nu mai este, deoarece în inima ei se află iubirea lui Dumnezeu. El, în schimb, chiar dacă era fariseu, a fost în stare doar să judece și să condamne. În inima sa era doar întuneric.

18/9

„Dar acum, Cristos a înviat din morți.” (1Cor 15,20)

Este adevărul care schimbă viața și istoria. Învierea lui Isus din morți este promisiune și garanție a unei vieți noi prezente pe pământ. Este o nouă ușă deschisă pentru noi. Nu mai suntem sub groaza morții, deoarece vedem, și înainte de ea și după, lumina cea nouă. Dominatorii lumii nu mai sunt stăpânii vieții noastre.

19/9

„Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu.” (Lc 8,10)

Vouă da, altora încă nu. Cine poate cunoaște misterele ei? Ucenicii lui Isus. Fiindcă îl iubesc și îl urmează, intră deja în împărăția lui Dumnezeu și deci o experimentează. Cine nu face pași pentru a sta cu Isus nu poate avea despre împărăție nici cea mai mică idee.

20/9

„Ceea ce este drept vă voi da!” (Mt 20,4)

O parabolă minunată! Dumnezeu se folosește de toți oamenii și dă tuturor, nu în funcție de ceea ce au făcut, ci pentru că l-au ascultat și au devenit colaboratorii săi. Fiecăruia îi dă cel mai mult cu putință. Nu poate da mai puțin. Darul său nu va fi niciodată înjumătățit.

21/9

„Urmează-mă!” (Mt 9,9)

Cuvântul acesta „Urmează-mă!” l-ai mai auzit și răsună în tine. Ai încercat de multe ori să-l pui în practică și de fiecare dată ți-ai dat seama că doar ai început, dar și că ai primit mai mult decât îți imaginai. Vei face și astăzi încă un pas în urma lui Isus, însoțit de Sfântul Matei. Iar acest discipol te va invita să stai la masă cu el, alături de Isus.

22/9

„Cel care analizează inimile este Domnul.” (Prov 21,2)

Este frumos să știm că inima noastră este sub privirea lui Isus. E o consolare și o siguranță. Nu mă preocup de ceea ce gândesc alții despre mine. Judecata lor, bună sau rea, nu este nici definitivă și nici importantă. Nu mă voi întrista și nici nu mă voi umple de orgoliu. Mă vede Isus, care mă iubește.

23/9

„Le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor.” (Lc 9,1)

Voi sta aproape de cine are autoritatea apostolilor. Dacă voi fi ispitit sau asuprit de Cel Rău, voi fi ajutat. Ei vestesc împărăția lui Dumnezeu și, cu cât sunt mai săraci, cu atât mai multă siguranță îmi dau. Nu le voi cere lucruri materiale, deoarece Isus i-a trimis fără bani și fără desagă. Mă vor păzi și îmi vor da curaj și lumină.

24/9

„Cine este dar acesta? Și căuta să-l vadă.” (Lc 9,9)

Irod ar fi voit să-l vadă pe Isus, dar nu a făcut nici măcar un pas pentru a-și îndeplini această dorință. De aceea, Isus nu l-a mulțumit, cum a făcut, în schimb, cu dorința lui Zaheu. Acesta s-a pus în mișcare și a riscat. Nu voi aștepta nimic de la Domnul, dacă nu mă pun în mișcare spre el.

25/9

„Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!»” (Lc 9,20)

Petru este sigur. Isus este consacrat de Dumnezeu Tatăl. Într-adevăr, de multe ori a fost martor al minunilor sale. Petru știe cine este Isus, dar încă nu știe care este misiunea sa și nici drumul pe care îl va avea de parcurs, acela al pătimirii și al morții pricinuite de mâna oamenilor. Nu știe nici măcar că Dumnezeu îl va învia apoi din morți.

26/9

„Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu.” (Lc 9,43)

Da, o minune după alta. Și totuși, Isus se gândește la soarta sa și spune limpede că trebuie să fie respins de oameni. Admirația generală este în zadar. Îl așteaptă pătimirea și moartea. Au scris despre aceasta profeții care nu greșesc. Totul se va împlini. Este calea mântuirii pentru oameni, păcătoși și superficiali.

27/9

„Fiule, du-te azi și lucrează în vie!” (Mt 21,28)

O parabolă relatată pentru a ne face să înțelegem ce se întâmplă. Cei doi fii sunt poporul evreu și popoarele păgâne. Cel dintâi este disponibil cu gura, dar nu se mișcă. Cel de-al doilea, adică păgânii nu promit nimic și totuși împlinesc voința Tatălui. Asemenea bunului samaritean, îl vor primi pe Isus, căzut în mâinile oamenilor.

28/9

„Să fie numele Domnului binecuvântat!” (Iob 1,21)

Această exclamație de binecuvântare este reacția lui Iob la tot ceea ce i s-a întâmplat. Satana s-a dezlănțuit împotriva lui, iar el a rămas fără servitori, fără animale, fără copii, complet ruinat și plin de răni. El face pocăință și exclamă: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” Această reacție este o școală pentru sfinți. A fost o școală și pentru mama mea.

29/9

„Veți vedea cerul deschis.” (In 1,51)

A vedea cerul deschis este cu mult mai mult decât a vedea soarele. Înseamnă să vezi prezența lui Dumnezeu, care nu mai este ascuns. Devenim mai siguri de el decât dacă l-am vedea cu proprii noștri ochi. El va putea acționa în noi, iar noi ne vom bucura de el, fără impedimente. Acest lucru se va întâmpla atunci când îl vom recunoaște pe Isus ca Domnul și Dumnezeul nostru. În acest sens, ne ajută și sfinții arhangheli.

30/9

„Tu mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!” (Lc 9,60)

Isus i se adresează unui discipol care l-ar urma numai după moartea tatălui său. Dar și tatăl său așteaptă împărăția lui Dumnezeu, iar fără ea viața sa nu ar fi completă. Dacă ceva este urgent și demn de atenție, aceasta nu este moartea, ci viața, viața deplină, veșnică. Iar ea trebuie vestită fără întârzieri.