ME
NU

CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 giu 2021
IUNIE Calendar 2021

IUNIE 2021

1/6

„Dați‑i cezarului ce este al cezarului!” (Mc 12,17)

Creștinul care trăiește cu tine în inimă, Isuse, știe să trăiască totdeauna cu înțelepciune în această lume. De fapt, ca atunci când ai trăit pe acest pământ, tu știi să dai lumină și iubire în orice circumstanță, pentru fiecare problemă. Este suficient să te ascultăm, cu smerenie, atât în rugăciune, cât și, uneori, cerând sfatul părintelui spiritual.

 

2/6

„Eu sunt Dumnezeul lui Abraham”. (Mc 12,26)

Isus le demonstrează saduceilor că, negând învierea morților, ei sunt într‑o eroare gravă. El își amintește cuvintele auzite de Moise din mijlocul rugului: „Eu sunt Dumnezeul lui Abraham...” și adaugă: „El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii”.

Isuse, aleg și eu să aparțin Tatălui! Primindu‑te, încercând să trăiesc cuvântul tău, el va fi Dumnezeul meu, va fi viața mea.

 

3/6

„Luați, acesta este trupul meu!” (Mc 14,22)

Ce ne‑ai fi putut da mai mult, Isuse? În fiecare zi, la Sfânta Liturghie, te dăruiești nouă, vii la noi cu trupul și sângele tău. Și noi în fiecare moment vom avea inima ta, în care să ne odihnim, din care să ne săturăm, din care să luăm apa vie pentru frații noștri. Știm cât te‑a costat acest dar: solemnitatea de astăzi este un cântec de mulțumire închinat iubirii și jertfei tale!

 

4/6

„Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui David?” (Mc 12,35)

Auzim astăzi, în fragmentul din evanghelie, cum tu, Isuse, ai explicat un verset dificil din Sfânta Scriptură, în timp ce mulțimea mare te asculta de bunăvoie. Și eu, când am harul să ascult un preot care explică scripturile, rămân uimit.

Îți mulțumesc, Duhule Sfinte, prezent astăzi în Biserică, așa cum ai fost în Isus din Nazaret!

 

5/6

„Feriți‑vă de cărturari!” (Mc 12,38)

Acestea erau persoane cu autoritate printre oameni, maeștri onorați și venerați ai Legii. Pentru Isus însă nu au fost bineveniți... Rugăciunea lor a fost „comedie”, nu a întâlnit inima Tatălui.

Aș dori să mă rog așa cum te‑ai rugat tu, Isuse, Fiul iubit, îndreptat întotdeauna către Tatăl, dornic să împlinești voința sa. Vino, Duhule Sfânt!

 

6/6

„Oricine face voința lui Dumnezeu, acela îmi este frate și soră și mamă”. (Mc 3,35)

Isus îi consideră frații săi, surorile și mama sa pe aceia care, așezați în jurul lui, îl ascultă și se angajează cu toată inima să facă tot ceea ce spune. Ceilalți, chiar fiind rude în acte sau aparținând poporului său, nu îi sunt apropiați. Îți mulțumesc, Isuse, pentru darul de a putea răspândi, ca frate al tău, moștenirea prețioasă a evangheliei tale. Îți mulțumesc pentru forța, înțelepciunea și binecuvântarea pe care o reverși asupra mea.

 

7/6

„Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire!” (Mt 5,7)

Mulțumesc, Tată bun, pentru acel frate pe care îl pui în fiecare zi lângă mine. Când reușesc să‑mi deschid inima față de el, să‑l consolez, să‑și poarte povara în tăcere, mă simt ușurat de nenorocirea mea: tu, care nu te bucuri decât de iubire, te apropii de mine și eu respir aerul paradisului.

 

8/6

„Voi sunteți sarea pământului”. (Mt 5,13)

Cunosc o femeie căreia Domnul Isus i‑a dat darul de a‑l întâlni într‑un mod viu. Nimeni altcineva din familia sa, rudă sau apropiat, nu a avut același har. Totuși, singură, dar susținută de frații ei în credință, a reușit să aducă printre ei parfumul lui Isus, gustul carității: toată lumea se bucură de el.

 

9/6

„Litera ucide, pe când Duhul dă viață”. (2Cor 3,6)

Duhul Sfânt ne oferă relația de iubire cu Tatăl, în Isus. De la Tatăl – o spune chiar și acest nume – ne vine numai iubire; fiecare indicație este pentru binele nostru. Acesta este motivul pentru care nu considerăm Legile, nici măcar cele mai sfinte, ca și cum ar fi un idol, ci încercăm mereu să ne păstrăm inima în Duhul Sfânt.

 

10/6

„Ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte”. (2Cor 3,16)

Sfântul Paul anunță cu tărie acest lucru fraților săi evrei. El l‑a experimentat: numai atunci când l‑a lăsat pe Isus să intre în viața sa, Scriptura a devenit pentru el o sursă de adevăr și de viață. Și eu, numai atunci când trăiesc unit cu Isus, când trăiesc cuvântul lui, cunosc adevărul, care este iubirea Tatălui! Numai Isus, mântuitorul nostru, ni‑l poate da pe Duhul Sfânt, viața adevărată.

 

11/6

„Vor privi la cel pe care l‑au străpuns”. (In 19,37)

Copilul care, în capriciile sale, a bătut pieptul mamei sale cu mâinile, imediat după aceea, în sărăcia și nevoia sa, la cine altcineva se va putea adresa, dacă nu tot ei? La fel și noi, Isuse, cu neascultarea noastră te‑am întristat și am căzut în mizerie, către cine ne vom întoarce, dacă nu la tine? Mulțumim, Isuse: tu ești cel care ne iubește!

 

12/6

„Mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei". (Lc 2,51)

Lucrurile pe care Sfânta Fecioară Maria le păstra în inima sa îl priveau pe Isus, care discutase cu învățătorii Legii în templu în loc să se întoarcă la Nazaret. Maria „păstra” mai ales răspunsul lui Isus: „Nu știați că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” Aceste cuvinte i-au reamintit faptul că acel prunc nu era numai al său, ci al acelui Dumnezeu pe care ea însăși îl slujea și îl adora.

 

13/6

„Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânța..”. (Mc 4,26)

„... fie că dormi sau veghezi, noaptea sau în timpul zilei, sămânța încolțește și crește”. Isuse, ne vorbești mereu despre împărăție! Dar ce este împărăția? Știm că ești regele împărăției și, prin urmare, împărăția lui Dumnezeu suntem noi cei care te ascultăm. Suntem mici, suntem puțini, dar iubirea ta se revarsă în jurul nostru. Împărăția crește, nu datorită unor abilități umane particulare sau ciudate, ci prin puterea Duhului Sfânt!

 

14/6

„Celui care îți cere dă‑i!” (Mt 5,42)

Tatăl, care trăiește în ucenicii lui Isus, nu ne permite să închidem ochii, mâinile și inimile în fața celui care ne cere ceva. Ceea ce vom oferi poate nu va fi întotdeauna ceea ce a cerut. Duhul Sfânt, care vine la noi datorită rugăciunii și vieții în Biserică, ne va permite, totuși, să dăm mereu un semn al iubirii Tatălui ceresc.

 

15/6

„Iubiți‑i pe dușmanii voștri!” (Mt 5,44)

În realitate, nu era un dușman acela care era în fața mea la acea întâlnire de rugăciune: era doar o persoană, al cărei mod de a vorbi și de a face nu îmi era plăcut. Am îndurat în pace limita mea și defectul fratelui meu, încredințându‑i totul lui Isus. Am avut pace: mi s‑a părut că, având ajutorul lui, am trăit cuvântul lui astăzi.

 

16/6

„Să dea fiecare așa cum a hotărât în inima sa!” (2Cor 9,7)

Inima mea este atât de mică, Isuse! Tu însă o poți umple cu propriul tău Duh Sfânt: atunci voi avea curaj, voi fi puternic, umil și generos, voi da glorie Tatălui meu ceresc!

 

17/6

„Nu ne duce pe noi în ispită”. (Mt 6,13)

Știm, Tată, că nu ne abandonezi. Acesta este motivul pentru care avem curajul să îți cerem. Uneori suntem ispitiți să ne descurajăm și să gândim rău despre tine. Dar tu ești întotdeauna un Tată de la care nu poate veni altceva decât iubire și bunătate.

 

18/6

„Adunați‑vă comori în cer!” (Mt 6,20)

Îți mulțumim, Isuse, că ne‑ai pregătit o locuință în ceruri! Acolo, nu pe acest pământ de unde mai devreme sau mai târziu vom pleca, vrem să ne depozităm comorile. Știm că în cer este loc doar pentru nestematele care poartă culoarea iubirii: milostenie, bunăvoință, smerenie ... Ajută‑ne, Duhule Sfinte, să acumulăm cât mai multe! Aceasta să fie truda noastră pe pământ!

 

19/6

„Ajunge zilei răutatea ei”. (Mt 6,34)

Isuse, ca un Tată bun, în fiecare zi mă ții de mână și îmi dai viață: semnele iubirii tale care mă țin în picioare, o misiune prin care te pot sluji pe tine și pe frați, instrument și forță pentru a o duce la îndeplinire. În fiecare zi ... tu ești Tatăl meu, iar eu sunt fiul tău. Îți mulțumesc!

 

20/6

„Potolește‑te! Taci!” (Mc 4,39)

Vocea ta, Isuse, liniștește urletul mării, face să tacă furia vânturilor. Vocea ta dă, de asemenea, pace inimii și te contemplă: se bucură de stelele pe care le luminezi noaptea, de florile pe care le deschizi în pajiști și grădini, de aerul care le aduce viața ta. Inima mea spune cu uimire: Domnul este numele tău!

 

21/6

„Cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă!” (Mt 7,2)

Isuse, mi‑ai oferit un dar neprețuit: încă din tinerețe ai făcut să mă întâlnesc cu unii dintre ucenicii tăi. Aveau un chip senin, milostiv. M‑au învățat să nu fiu sever, să nu judec. M‑au făcut să gust bucuria milostivirii Tatălui și m‑au încurajat să fiu un instrument al acesteia. Te rog: trimite și acum pe ucenicii tăi în toată lumea!

 

22/6

„Intrați pe poarta strâmtă”. (Mt 7,13)

Isuse, nu ne promiți o viață ușoară. Adesea, pentru a rămâne uniți cu tine, întâlnim eforturi și sacrificii. Dar tu ne dai tot ajutorul de care avem nevoie: în Biserica ta ne oferi pâinea ta, cuvântul tău, iertarea ta; dă‑ne preoți care să ne conducă, care să ne învețe și să ne corecteze, frați care ne susțin.

Mulțumim, Isuse: tu ești singurul care nu ne înșală, pentru că ne iubești cu adevărat!

 

23/6

„După roadele lor îi veți recunoaște”. (Mt 7,20)

Câți profesori, câte propuneri în jurul nostru! Toți ne promit bunăstare, pace, vindecare. Isuse, tu ne oferi un adevărat discernământ: acolo unde roadele Duhului Sfânt sunt coapte – iubire, bucurie, pace, răbdare, bunăvoință, bunătate, fidelitate, blândețe, stăpânire de sine –, roade care se nasc din unitatea cu tine și din crucea ta, numai acolo putem găsi viața eternă, viața deplină și pacea adevărată.

 

24/6

„Domnul și‑a arătat marea îndurare față de ea”. (Lc 1,58)

În Elisabeta, bătrână și sterilă, mila Domnului a triumfat: a făcut‑o mama celui mai mare dintre profeți, a celui care ni l‑a arătat pe Mielul lui Dumnezeu. Și în noi, milostivirea Tatălui a triumfat de multe ori: când ne‑a dat harul să iertăm o jignire, când ne‑a dat răbdare în slujire și bucurie sfântă în necaz.

Împreună cu înaintemergătorul tău, Isuse, astăzi te lăudăm și îți mulțumim!

 

25/6

„Vezi să nu spui nimănui”. (Mt 8,4)

Este recomandarea făcută de Isus leprosului abia vindecat. Poate că, pentru că îl atinsese, a vrut să evite să fie considerat necurat... Sau poate – și este ceea ce ni se pare cel mai probabil – a vrut să evite orice formă de publicitate: ceea ce Isus face pentru noi este întotdeauna un act de iubire gratuită și milostivire.

 

26/6

„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu”. (Mt 8,8)

Isus a rămas uimit de această rugăciune: este umilă și adevărată. Dacă mă consider vrednic, devin pretențios, departe de inima lui Dumnezeu. Înainte de a mă apropia de altarul lui Isus, și eu să repet rugăciunea: nu sunt vrednic; nu sunt vrednic; nu sunt vrednic. Mă apropii pentru că sunt invitat și binecuvântat de Biserică, altminteri nu, nu voi face aceasta: nu vreau să pretind de la Isus.

 

 

27/6

„Fiică, credința ta te‑a mântuit!” (Mc 5,34)

Acea femeie sărmană, suferind în trup și suflet, după ce a căutat remedii la medici și s‑a regăsit într‑o situație și mai rea, este atinsă de Duhul Sfânt. Îl vede pe Isus în adevărata lumină: el este Mântuitorul. Ca și ea, vin și eu la tine, Isuse: particip la Sfânta Euharistie, mă opresc la o pagină din evanghelie, trăiesc noua ta poruncă. Mă voi simți dorită și iubită, ca o fiică: voi fi „salvată”, încă de pe acest pământ!

 

28/6

„Învățătorule, te voi urma oriunde te vei duce”. (Mt 8,19)

Isuse, și eu aș dori să‑ți spun aceste cuvinte! Însă îmi este teamă: știu că tu urmezi mereu calea ascultării față de Tatăl, care îi iubește pe toți ... Și mă consider atât de egoist! Îți voi spune astfel: „Isuse, pentru ca să te pot urma mereu, ajută‑mă! Mă încred numai în tine!”

 

29/6

„Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” (Mt 16,16)

Isuse, i‑ai întrebat pe ai tăi: „Cine sunt eu pentru tine?” Astăzi vreau să îți răspund și eu, la fel ca și Petru, primul dintre apostoli, precum Paul, apostolul neamurilor, aș dori să îți ofer un răspuns nu numai din cuvinte. Cu viața, datorită Duhului Sfânt, vreau să‑ți spun: Isuse, tu ești totul pentru mine!

 

30/6

„Numai cei din Isaac se vor chema descendența ta”. (Gen 21,12)

Cu acest cuvânt, Domnul îl încurajează pe prietenul său Abraham. Acesta era întristat de dorința Sarei, soția sa, care îl separa de fiul pe care îl avea de la sclavă, Ismael. Doar acceptând îndemnul Sarei, făcându‑se umil înaintea ei, Abraham va colabora cu Domnul în realizarea planului său de iubire și mântuire.

 

In primo piano