CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 apr 2019

APRILIE Calendar 2019

APRILIE 2019

1/4

„Mergi, fiul tău trăieşte”. (In 4,50)

Un funcţionar al regelui şi-a pus încrederea în Isus, care îi adresase aceste cuvinte, şi, ascultător, a pornit la drum. Un episcop a împărtăşit cu noi o experienţă similară. Adesea, în timp ce rosteşte predica, resimte un sentiment de sărăcie în privinţa propriei vestiri, dar, fidel mandatului lui Isus, continuă... Şi de multe ori simte rodul încrederii sale în Domnul.

2/4

„Doamne, nu am pe nimeni...”. (In 5,7)

Între atâţia infirmi care zăceau lângă piscina numită Betsaida, atenţia lui Isus este atrasă de un bărbat. Bolnav de 38 de ani, nu avea pe nimeni pe care să se bizuie. Isus ştia aceasta şi a intervenit cu puterea sa iubitoare. Dăruieşte-ni-l şi nouă, Doamne, pe Duhul tău Sfânt, ca să ne călăuzească gândurile, sentimentele, acţiunile. Vom fi un dar pentru unii dintre săracii pe care îi iubeşti tu.

3/4

„Uită oare o femeie de fiul sânului ei?” (Is 49,15)

Fragmentul din care sunt extrase aceste cuvinte este o nestemată a Scripturii: dacă nu îl vom putea asculta la sfânta Liturghie, îl vom căuta în Biblie pentru a-l citi şi a-l păstra în inimă. De fapt, ce avem noi, creştinii, diferit de restul lumii, pentru a fi sprijiniţi şi mângâiaţi, dacă nu iubirea Tatălui din cer: iubire fidelă, iubire care iartă şi uită, iubire care reînnoieşte şi umple de bucurie?

4/4

„Dar voi nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă”. (In 5,40)

Cât de mult doreşte Isus ca noi să găsim viaţa, aceea adevărată şi deplină, care nu cunoaşte moartea şi pe care numai el o poate da! Este aceeaşi dorinţă pe care noi, Biserica sa, o purtăm în inimă. Să oferim fiecare suflare, fiecare efort, fiecare bucurie, fiecare lacrimă, pentru ca dorinţa Tatălui şi a lui Isus să se împlinească!

5/4

„Eu îl cunosc”. (In 7,29)

Când cineva ne va mărturisi că nu crede în nimic – cine ştie prin ce experienţe dureroase a trecut! – îi vom spune cu siguranţă şi bucurie: „Ascultă-l pe Isus! El îl cunoaşte pe Dumnezeu şi te poate face să îl întâlneşti. Priveşte cum îi iubeşte pe săraci şi pe păcătoşi, priveşte cum a murit pe cruce, fără să se plângă, priveşte-l cum se urcă la Tatăl, binecuvântându-ne!” Vom însoţi cuvântul nostru cu o rugăciune plină de încredere îndreptată către Duhul Sfânt.

6/4

„S-a făcut dezbinare în popor din cauza lui”. (In 7,43)

La începutul misiunii sale, Isus spusese: „Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu”. Este o invitaţie la a elibera inima noastră de tot ceea ce nu vine de la Tatăl şi de a păşi cu fermitate pe calea umilinţei şi a ascultării pline de încredere. Pe această cale ni se va putea da o cunoaştere adevărată a lui Isus, care ne va face mărturisitori siguri şi curajoşi ai săi în întunericul acestei lumi.

7/4

„Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”. (In 8,7)

Isus nu spune că legea dată prin Moise este greşită, nu spune nici că acea femeie nu a păcătuit. El conduce pe fiecare să se privească pe sine, să nu îşi aroge dreptul de a-i condamna pe ceilalţi. Acest „drept” Dumnezeu nu ni-l dă. Isus, de fapt, nu a venit pentru a condamna, ci pentru a mântui. El, singurul fără de păcat, spune: „Nici eu nu te condamn, nu mai păcătui”.

8/4

„Eu sunt lumina lumii”. (In 8,12)

Afirmaţia lui Isus către farisei răsună extrem de clară, dar, totodată, uluitoare. În toată Scriptura, de fapt, „lumină” este cuvântul lui Dumnezeu. Pentru farisei, această afirmaţie sună ca o blasfemie. Pentru noi însă ea este siguranţă, bucurie, forţă de mărturie. Îţi mulţumim, Doamne Isuse!

9/4

„Cel care m-a trimis este cu mine”. (In 8,29)

Isus a fost întotdeauna sigur de prezenţa iubitoare a Tatălui, care l-a sprijinit în a suporta refuzul din partea oamenilor. L-a ajutat şi pe cruce, când a experimentat neliniştea de a se simţi abandonat de Tatăl. Chiar şi în acel întuneric Isus nu a cedat în faţa disperării şi nu şi-a pierdut încrederea în Tatăl. Isuse, întipăreşte şi în inima mea aceste cuvinte ale tale şi voinţa ta de a face întotdeauna ceea ce este plăcut Tatălui.

10/4

„Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei”. (In 8,31)

A fi ucenici ai lui Isus nu înseamnă a face doar câte un pas din când în când: înseamnă a-l urma unde el indică şi conduce, chiar şi atunci când el cere umilinţă. Înseamnă a accepta că prin cuvântul său face lumină în orice aspect al vieţii noastre şi o modelează după inima Tatălui. Ne va costa câte o renunţare, dar vom experimenta adevărata libertate, libertatea celui care ştie să iubească întotdeauna!

11/4

„Tu să păzeşti legământul meu, tu şi urmaşii tăi după tine”. (Gen 17,9)

Domnul îi vorbeşte lui Abraham, primul om „istoric” care aude glasul lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a ales, îi cere încredere şi ascultare, îi asigură rodnicie. Şi noi avem harul de a trăi în plinătatea timpului, de a ne bucura de Noua Alianţă: „Cine rămâne în mine şi eu în el aduce mult rod”. Din aceasta rezultă recunoştinţă şi implicare plină de bucurie!

12/4

„Domnul este cu mine ca un luptător puternic”. (Ier 20,11)

Ieremia este vizat de cei care sunt deranjaţi de predica sa. El însă nu se pierde cu firea, pentru că este sigur că nu este singur. Conducătorii religioşi încearcă să-l intimideze pentru a-l face să tacă, pentru a nu auzi cuvintele sale de adevăr, care pentru ei sunt blestem. Şi Isus ştie că Tatăl este alături de el, ba mai mult, cu încrederea cu care pe cruce îi va încredinţa sufletul, spune: „Tatăl este în mine şi eu în Tatăl”.

13/4

„Ce să facem, pentru că acest om face multe semne?” (In 11,47)

Semnele ar fi trebuit să-i facă pe conducătorii religioşi să înţeleagă că Isus era prezenţa lui Dumnezeu însuşi în mijlocul lor, adevăratul templu promis de Dumnezeu prin Ezechiel. Însă ei rămân ataşaţi de templul de piatră în care au putere, prestigiu, bogăţie, şi decid să îl elimine pe Isus. Eu ce fac în faţa semnelor pe care Isus mi le dă? Fie ca semnele iubirii sale să facă să cadă idolii mei, astfel încât să fie cât mai mult spaţiu în mine pentru cel care şi-a dat viaţa pentru mine.

14/4

„Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!” (Lc 22,40)

Îţi mulţumesc, Duhule Sfinte! Îţi mulţumesc pentru exemplul lui Isus, care s-a pregătit pentru pătimirea sa cu rugăciunea pe care ne-a recomandat-o şi nouă! Îţi mulţumesc pentru multele ocazii în care am experimentat că rugăciunea ne dă lumină şi forţă pentru viaţa de ucenici ai Domnului! Nu voi mai lipsi de la întâlnirile de rugăciune care sunt presărate în această săptămână!

15/4

„Iată slujitorul meu pe care îl sprijin”. (Is 42,1)

Duhul este suflarea care mişcă toată fiinţa noastră, sentimentele, gândurile şi acţiunile. Duhul Tatălui este asupra lui Isus: el este mişcat întotdeauna numai de iubirea Tatălui. Îl vedem în învăţătura lui, în minunile făcute, dar mai ales în dăruirea de sine pe care el a desăvârşit-o pe cruce. Este ceea ce vom contempla în timpul acestei săptămâni: niciun alt gând, nici de apărare, nici de răzbunare nu l-a atins pe Isus, ci numai iubirea deplină a Tatălui.

16/4

„Te-am pus lumină pentru popoare”. (Is 49,6)

Privesc la tine, Isuse. Te văd înfruntând durerea fizică şi morală cea mai profundă; singurul tău sprijin este încrederea filială în Tatăl, care devine rugăciune puternică şi plină de suferinţă. Văd că mergi pe calea iubirii: din întunericul tău va izvorî lumina pentru fiecare om. Îţi ofer întunericul meu, Isuse! Fă-l să devină lumina ta măcar pentru o inimă! Îţi mulţumesc.

17/4

„La tine voi face Paştele cu discipolii mei”. (Mt 26,18)

Isuse, din cauza trădării unuia dintre cei pe care tu îi iubeai, acel Paşte avea să poarte pecetea jertfei, a suferinţei şi a despărţirii. Îţi mulţumim că ai primit totul ca din mâinile Tatălui. Ne-ai pregătit astfel Paştele adevărat, sărbătoarea adevărată, aceea pe care o pregustăm în fiecare duminică, preludiu şi arvună a celei veşnice din cer!

18/4

„Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. (In 13,8)

Sângele tău de miel, Isuse, este cel pe care astăzi îl contemplu şi îl ador cu întreaga Biserică, sânge care mă purifică de păcatul vechi şi nou. Astfel voi putea să am parte cu tine, voi intra în împărăţia ta prezentă în lume; voi găsi acolo atâţia fraţi pe care să îi iubesc şi să îi slujesc, de care să mă las iubit; voi locui în bunătatea Tatălui. Îţi mulţumesc, Isuse, mielul meu!

19/4

„Prin rănile lui am fost vindecaţi”. (Is 53,5)

Astăzi noi, mica turmă a lui Isus, să-i contemplăm iubirea în culmea splendorii sale: să îl adorăm, să îi mulţumim din adâncul inimii noastre şi, cu bucurie şi fermitate, să ne oferim lui. În rănile sale, acum glorioase, găsim refugiu, salvare, mângâiere şi, totodată, certitudinea că suntem iubiţi pentru totdeauna... Îţi mulţumesc, Isuse, mântuitorul meu!

20/4

În ajunul Paştelui, Biserica, mama noastră, ne invită la tăcere.

Isus a acceptat şi a sfinţit chiar şi moartea; a făcut din ea leagănul vieţii noastre noi, care se naşte din credinţa adevărată. Tăcerea de astăzi va fi plină de recunoştinţă şi de iubire pentru Isus, o aşteptare cu el a vieţii de la Tatăl.

21/4

„A văzut şi a crezut”. (In 20,8)

Mormântul gol cu fâşiile împăturite devine un mare semn de întrebare pentru apostolul Ioan. El începe să creadă în puterea lui Dumnezeu şi în cuvântul lui Isus. Astăzi credinţa sa ne contaminează. Şi eu cred că Isus este viu cu o viaţă care nu mai are teamă de moarte. Isus este Domnul meu, care ţine în mână şi viaţa mea. Nu îmi mai este frică şi continui să cânt aleluia celor mântuiţi şi salvaţi!

22/4

„Mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta”. (Fap 2,28)

În această octavă de Paşti, toată ca o singură zi de mare sărbătoare, Isus se face prezent în diferite moduri. Prezenţa lui umple de bucurie! Avem şi noi harul de a trăi în ziua învierii lui Isus. Numai să fim atenţi, tăcuţi, detaşaţi şi liberi de această lume care ar vrea să ne atragă şi să ne înşele. Isus ne va surprinde cu venirea sa şi vom fi plini de bucuria sa. Aleluia!

23/4

„Du-te la fraţii mei şi spune-le: Mă urc la Tatăl meu şi la Tatăl vostru”. (In 20,17)

Nu este lipsită de importanţă vestea pe care Isus cel înviat o încredinţează ucenicilor săi. Aceasta cuprinde plinătatea harului pe care el l-a obţinut pe cruce pentru cine crede în el: Tatăl său, care este plinătatea bucuriei sale, este şi Tatăl fiecărui ucenic! Ca atare, fiecare poate să se bucure de blândeţea, milostivirea şi siguranţa sa, de darul vieţii sale adevărate, depline şi veşnice. Aleluia!

24/4

„În numele lui Cristos, ridică-te şi umblă!” (Fap 3,6)

Nu reuşeam să pun picăturile în ochiul bolnav al surorii mele. O slujire atât de simplă şi cotidiană! Îmi mişcam mâna. Trecând în cele din urmă la celălalt ochi, am şoptit: „Isuse, ajută-mă!” Acel act de umilinţă, de a recunoaşte că şi pentru lucrurile cele mai mici am nevoie de Isus, a fost suficient. Îţi mulţumesc, Isuse, că eşti atât de aproape şi atât de prompt pentru noi!

25/4

„Convertiţi-vă şi schimbaţi-vă viaţa!” (Fap 3,19)

În această zi de tresăltare de bucurie găseşte oare loc această invitaţie la convertire, la o viaţă nouă? Dar tocmai pe Isus cel înviat îl celebrăm în bucurie, el ne dă harul de a merge cu el în noutatea vieţii, cuprinşi şi mişcaţi de iubirea Tatălui. Acest har ne este oferit ca sămânţă în sfântul Botez şi se reînnoieşte în misterul Paştelui Domnului! Aleluia!

26/4

„În nimeni altul nu este mântuire”. (Fap 4,12)

Aceasta este vestirea apostolilor, o vestire sigură care nu se teme de ostilitatea conducătorilor poporului şi de ameninţările lor. Această vestire este încredinţată astăzi ţie, mie, nouă, care suntem Biserica fragilă a omului. Ea îl aduce, îl păstrează şi îl dăruieşte pe Isus Mântuitorul. Bucurie infinită şi responsabilitate profundă de iubire faţă de fraţii noştri! Aleluia!

27/4

„Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit”. (Fap 4,20)

Cu siguranţă, noi ne sprijinim credinţa în Isus pe mărturia apostolilor. Aceştia au înfruntat prin ea persecuţii şi chiar moartea. Suntem gata şi noi să oferim aceeaşi vestire: Dumnezeu este Tatăl care ne salvează şi ne iartă în Isus. O vom spune prin cuvinte sau prin gesturile de milostivire şi caritate. Poate ne va costa, dar vom fi purtători de viaţă şi de speranţă. Aleluia!

28/4

„Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul”. (In 20,20)

Papa Francisc ne invită adesea să păstrăm bucuria lui Isus, iar noi ascultăm îndemnul său. Cine alţii dacă nu ucenicii lui Isus pot să aducă bucuria pe acest pământ sărman? În ciuda micimii lor, ei cunosc milostivirea Tatălui, poartă în inimă iubirea sa, şi-au încredinţat viaţa celui care îi iubeşte şi trăieşte pentru totdeauna. Aleluia!

29/4

„Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima”. (Mt 11,29)

Îţi mulţumesc, Isuse! Tu mi-ai dat ocazia de a petrece timp cu un adevărat ucenic al tău. Cuvintele sale erau dulci, transmiteau pace; niciun ton de pretenţie sau poruncă. Ajută-mă, Isuse! Ajută-mă şi tu, sfântă Ecaterina! Ştiu că singur nu voi reuşi. Aş vrea să fiu mai atent la modul meu de a vorbi. Aş vrea să-l fac mai sobru şi, mai ales, purtător de blândeţe şi de umilinţă.

30/4

„Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului”. (Fap 4,33)

În fiecare duminică noi, poporul lui Dumnezeu, primim lumină şi viaţă de la cuvântul preotului care ne explică Scriptura, care ne vorbeşte despre Isus cel înviat şi viu. Este un mare dar, pentru care îi mulţumim Domnului. Uneori, preotul însuşi este cel care ne mulţumeşte nouă, credincioşilor, deoarece ne spune că viaţa noastră cu Isus este cea care dă cuvântului său puterea Duhului Sfânt.