CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 apr 2021

APRILIE Calendar 2021

APRILIE 2021

1/4

„I‑a iubit până la sfârșit”. (In 13,1)

Acesta este cuvântul care exprimă cea mai mare iubire a lui Isus, acea iubire care l‑a determinat să se dăruiască pe deplin pentru noi, pe cruce și sub chipul pâinii. Cuvântul este cel care ne întărește atunci când practica iubirii devine dificilă.

Îți mulțumesc, Isuse, cuvintele tale sunt cu adevărat „duh și viață”!

2/4

„Așadar, ești rege?” (In 18,37)

Da, Pilat, Isus este rege, dar nu așa cum crezi: nu‑ți fie teamă! El este rege al împărăției lui Dumnezeu, este reprezentant al Tatălui, care îi iubește pe toți oamenii; Isus este cel care îi împlinește iubirea. El este regele care manifestă iubirea lui Dumnezeu oferindu‑se pe cruce, murind din iubire.

Doamne, Isuse, ești regele iubirii! Vreau să mă supun doar ție, regele și mântuitorul meu!

3/4

„Eu am cheile morții și ale locuinței morților”. (Ap 1,18)

Isuse, stau lângă „mormântul tău” în adorație umilă și tăcută. Și tu îmi îndepărtezi teama de moarte! De fapt, Tatăl și‑a arătat în tine puterea asupra morții. Acum am speranța că, după cuvântul tău, mă vei învia și pe mine în ziua de pe urmă. Oare nu mă bucur deja și acum, datorită numeroaselor mici învieri pe care le operezi în viața mea? Îți mulțumesc, Isuse: sunt sigur că nu mă vei abandona nici măcar în mormânt!

4/4

„Domnul a înviat într‑adevăr”. (Lc 24,34)

Și noi avem dificultăți să credem această veste bună, deoarece toți ucenicii au avut dificultăți. Au văzut mormântul gol și apoi au avut marea bucurie de a‑l vedea și pe Domnul însuși. Credem în mărturia lor, tocmai pentru că este dificilă, de neconceput pentru firea umană, dar asta le‑a schimbat viața. De îndată ce începem să credem, și în noi se nasc bucuria și certitudinea că începem o viață nouă.

5/4

„Isus le‑a venit în întâmpinare și le‑a zis: «Bucurați‑vă!»”. (Mt 28,9)

Femeile cărora Isus le adresează acest salut îl urmau încă din Galileea; cu smerenie și fidelitate, în ascuns, îi slujiseră: îl iubeau. Ele sunt cele care, imediat ce este posibil, merg la mormânt. Și Isus le face prima surpriză, cea mai frumoasă: le întâlnește înviat, viu pentru totdeauna! Nu vor regreta niciodată iubirea arătată lui Isus! Aleluia!

6/4

„Femeie, de ce plângi?” (In 20,15)

„Femeie”! Acea „femeie” fără nume nu ne face oare să ne gândim la Biserică, iubita Mireasă a lui Isus? Și în ea, la fiecare dintre noi? Într‑adevăr, nu există niciun motiv de lacrimi pentru acela care își încredințează viața lui Isus! Isus înviat este viu pentru totdeauna. Datorită ofrandei sale de pe cruce, iubirea și puterea sa de a ne oferi viața veșnică nu cunosc limite! Aleluia!

7/4

„Rămâi cu noi, pentru că este seară”. (Lc 24,29)

Acum, fiecare seară, chiar dacă devine întunecată, va fi întotdeauna luminată de o prezență, aceea a lui Isus înviat. Vom trăi în continuare momente de dezorientare, de oboseală, de cruce, dar vor fi și momente de speranță și putere nouă, pe care Isus, în drum cu noi, ni le va insufla.

Aleluia! Existența noastră se află acum în mâinile lui străpunse, dar învingătoare asupra morții! Aleluia!

8/4

„Pace vouă!” (Lc 24,36)

Nu este un simplu salut, este darul pe care l‑ai dobândit pentru noi cu prețul crucii tale: este comuniunea cu viața ta veșnică, viața Fiului lui Dumnezeu.

Împreună cu toți cei care cred în tine și te iubesc, și eu, Isuse, îți mulțumesc și cânt cu bucurie: aleluia!

9/4

„E Domnul!” (In 21,7)

Da, cel căruia îi pasă de noi, cel pe care îl descoperim aproape chiar și când îl uităm, cel care ne vorbește ca o mamă, un tată, un frate adevărat, cel al cărui glas ne înveselește și ne dă speranță, cel al cărui cuvânt nu dezamăgește și merită efortul de a fi ascultat, acela este Domnul.

Isus înviat este singurul care știe să ne arate calea cea dreaptă în labirintul vieții, care face să se înalțe în noi răsăritul vieții adevărate!

10/4

„Noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut”. (Fap 4,20)

La fel ca Maria din Magdala, ca și cei doi care s‑au întors de la Emmaus, la fel ca apostolii, chiar și astăzi ca acum două mii de ani, cei care au experimentat în viața lor prezența vie a lui Isus înviat nu pot tăcea. Bineînțeles că va respecta și nu va impune nimic nimănui, dar va dori să împartă cu toți comoara care le‑a fost oferită tuturor. Ca și Isus și cu Isus, va dori acest har pentru fiecare făptură.

11/4

„Pentru că m‑ai văzut, ai crezut”. (In 20,29)

Când îmi lipsește încrederea în tine și în prezența ta vie în frați, și eu, ca Toma, te întristez, Isuse: iartă‑mă! Prin victoria ta pascală, fă să cred cu adevărat: când sufăr, când iubesc, când iert, când sunt singur, chiar dacă nu te văd, tu ești prezent, gata să primești viața mea fragilă în mâinile tale, ca să o umpli cu viața veșnică și cu iubirea ta.

Isuse, milostivirea Tatălui ceresc, laudă ție! Aleluia!

12/4

„Rabbi, știm că ai venit de la Dumnezeu ca învățător”. (In 3,2)

Nicodim a făcut primul pas recunoscându‑l pe Isus ca un învățător trimis de Dumnezeu și, prin urmare, demn de a fi ascultat. El va face un alt pas când, împreună cu Iosif din Arimatea, îl va depune în mormânt, demonstrând astfel că nu a aprobat sentința la moarte. Cu siguranță, călătoria sa a continuat în bucuria de a ști că Isus a înviat: aceeași bucurie a mea și a ta, a noastră care credem că Isus este Domnul, mântuitorul nostru.

13/4

„Trebuie să vă nașteți din nou!” (In 3,7)

Datorită Botezului ne‑am născut „din înălțime”: am fost primiți în viața Tatălui, a Fiului, a Duhului Sfânt; am devenit copii ai acelui Dumnezeu care este doar iubire. Și această viață continuă să curgă în noi „din înălțime”, de pe crucea lui Isus. Ieri, de exemplu, am putut să iert și să continui să iubesc o persoană de care m‑am simțit jignită și respinsă. Mi‑a fost greu, ca în chinurile nașterii, dar apoi am avut o mare bucurie.

Îți mulțumesc, Isuse!

14/4

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l‑a dat pe Fiul său”. (In 3,16)

Îți mulțumesc, Tată bun, pentru darul acestor zile pascale! Celebrăm iubirea ta infinită: pentru a ne da înapoi viața, pierdută prin păcat, tu l‑ai dat pe Fiul tău iubit. Și chiar păcatul și moartea de astăzi și de mâine, le poți învinge și da viață! Cred, Tată, chiar dacă misterul este mare! Sper, chiar dacă mă simt atât de mic! Vreau să‑ți dovedesc, trăind mereu în bucuria ta!

15/4

„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni”. (Fap 5,29)

A asculta de Dumnezeu în loc de oameni, care te împing și te forțează aproape în direcția opusă, cu siguranță, nu este ușor: este nevoie de multă putere interioară și, de asemenea, de sprijinul cuiva care să te însoțească și să te ajute. Curaj, nu ești singur: în Biserică există cineva gata să te ajute. A asculta de Dumnezeu s‑ar putea să îți fie greu, dar nu vei regreta niciodată.

16/4

„Ridicându‑și ochii și văzând că o mulțime mare venea după el”. (In 6,5)

„Isuse, ridică‑ți ochii”: Isus, întotdeauna îndreptat către Tatăl, atent la cum să i se ofere lui, ridică privirea în acel moment. Și iată că „o mulțime mare a venit la el”: Isus știe că Tatăl vede totul, dispune totul. El primește acea mare mulțime: nu se preocupă de mijloacele materiale, de fapt, îl vestește pe Tatăl atotputernic în iubire.

17/4

„Eu sunt. Nu vă temeți!” (In 6,20)

Isuse, cât de frumos este cuvântul tău! Vreau să‑l păstrez în inima mea, ca un adevărat cadou de Paște. Niciodată nu trebuie să‑mi fie frică, pentru că ești tu: tu, care doar mă iubești, tu, care îmi vrei binele și poți face tot binele meu, care dorești mântuirea mea. Teama de tine, dorința de a te ține departe, este lucrarea vrăjmașului tău și al meu! Nu vreau să‑l ascult niciodată!

18/4

„Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt!” (Lc 24,39)

Tu, Isuse, ai înviat! Tu, care te‑ai lăsat pironit pe cruce pentru mine; tu, care ai venit pe pământ nu pentru a osândi, ci pentru a mântui; tu, care, ca o mamă, și mai mult decât atât, mă înțelegi, mă aperi, mă iubești și mă ierți ... Într‑adevăr, tu, Isuse, trăiești pentru totdeauna, nu mai mori: în fiecare clipă ești lângă mine și în mine! Nimeni nu‑mi poate înlătura bucuria: mulțumesc, Isuse!

19/4

„Mă căutați pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat”. (In 6,26)

Ca acea mulțime, și astăzi mulți oameni se apropie de Isus pentru că sunt în dificultate sau în nevoie. Ca și atunci, acesta poate fi primul pas pentru a‑l cunoaște și a adera la el, nu din comoditate, ci din credință.

Isuse, te caut ca să te ascult și să știu cum să trăiesc, ca să îți mulțumesc și să fac ceea ce vrea Tatăl!

20/4

„Celui care crede în mine, nu‑i va mai fi sete niciodată”. (In 6,35)

Nu îi voi înșela pe cei pe care îi iubesc: îi voi orienta către Isus. Numai de la el vor putea primi plinătatea vieții, a bucuriei, a iubirii. Nu o voi face doar prin cuvinte, ci și cu rugăciunea; mai ales cu acea rugăciune scurtă, dar atât de puternică, pe care Isus m‑a învățat‑o: „Iată‑mă, Tată!”

21/4

„Eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. (In 6,40)

Este promisiunea lui Isus, în care credem, pentru că știm că a intrat în moarte, a experimentat‑o și a învins‑o. Tatăl vrea să ofere tuturor harul de a participa la viața sa deplină și veșnică, iar pentru aceasta l‑a trimis pe Isus ca să ne deschidă calea. Este un drum deschis, dar nu unul impus: îi revine fiecăruia să‑l înceapă și să‑l străbată, urmându‑l pe Isus.

22/4

„Pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii”. (In 6,51)

Isuse, tu, Dumnezeu, te‑ai făcut om, ai luat un trup ca al meu, iar aceasta pentru a te putea uni cu mine, pentru a mă putea primi, totul, în tine. Așadar, mie, așa mic, sărac, muritor, îmi dăruiești viața veșnică.

Te ador, îți mulțumesc, te iubesc și cânt: aleluia!

23/4

„Cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine”. (In 6,57)

Hrana pe care o mâncăm devine energie pentru trupul nostru. Dacă Isus se face hrana noastră și devine el însuși viața noastră, pentru cine altcineva vom putea trăi? Din prezența lui în noi primim viața divină, acea viață pe care o numim veșnică. Atunci tot ce vom face nu poate fi decât o mulțumire, Euharistie.

24/4

„Noi am crezut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu”. (In 6,69)

„Sfântul lui Dumnezeu” este un titlu pentru a spune că Isus este cel care ne face să‑l cunoaștem pe singurul Dumnezeu adevărat, el este acela prin care Dumnezeu, Tatăl, se manifestă pe deplin. De fapt, în Isus, spre deosebire de orice alt om, nu există niciun păcat care să împiedice sau să‑i limiteze manifestarea. În Isus iubirea lui Dumnezeu este pe deplin prezentă, într‑adevăr, el însuși este întruparea ei. La cine vom merge? Numai el are cuvintele vieții veșnice!

25/4

„De aceea mă iubește Tatăl”. (In 10,17)

Isuse, astăzi te sărbătorim ca păstorul nostru! Și ne faci să înțelegem că te preocupă doar iubirea Tatălui ... Pentru a fi plăcut lui, tu ne primești, îți dai viața pentru a ne salva. Vreau să învăț de la tine: îi voi iubi pe frați doar pentru iubirea ta, pentru a‑ți oferi bucurie. Voi rămâne credincios chiar și atunci când voi întâlni nemulțumire sau neînțelegere.

26/4

„Eu sunt poarta oilor”. (In 10,7)

Oile ies pe poarta staulului pentru a se hrăni și se întorc pentru a rămâne protejate într‑un loc sigur. Isus, și numai el, este cel care îmi dă viață și, așa cum a spus el însuși, „viață din belșug”, adică viață deplină și veșnică. Cei care mă ajută să rămân cu el și să‑l urmez nu sunt „hoți și bandiți”; în schimb, așa sunt cei care mă distrag de la încrederea în el și ascultarea față de el.

27/4

„Eu le dau viața veșnică”. (In 10,28)

Așa sunt recunoscute oile lui Isus; ele trăiesc deja „viața veșnică”: dacă sunt supărate, iartă; dacă sunt bătute, binecuvântează; dacă suferă, au răbdare și se oferă; dacă văd suferință, le este milă și aleargă în ajutor. Fiecare dintre ele are bucuria iubirii în ochii lor.

28/4

„Oricine crede în mine să nu rămână în întuneric”. (In 12,46)

Isus în templu, în fața unei mulțimi mari, spune cu voce tare că a venit în lume ca lumină, pentru ca toți cei care cred în el să nu rămână în întuneric. Nu e o mândrie ca a celor care propun și se impun. Iubirea este cea care vrea să salveze și Isus o va demonstra dându‑și viața. Îți mulțumesc, Isuse, că, făcându‑te cunoscut, mi‑ai luminat, transformat și umplut viața!

29/4

„Luați asupra voastră jugul meu!” (Mt 11,29)

Cineva spune că învățătura Bisericii este o opresiune medievală. Acesta nu își dă seama că, în schimb, jugul lumii este cel care înrobește și îi face pe oameni să sufere îngrozitor. Lumina pentru a o înțelege vine când omul experimentează iubirea lui Isus. Cunoașterea lui eliberează inima și îl face să izbucnească de bucurie, pace, putere, dorință de a iubi. Sfântă Ecaterina, tu ne mărturisești aceasta!

30/4

„Eu sunt calea, adevărul și viața”. (In 14,6)

Isus nu face această afirmație pentru sine, ci pentru mine: ca să‑mi ghideze drumul, alegerile mele, să răspund la multe întrebări existențiale, care nu găsesc răspunsuri exhaustive în inteligența umană, pentru a mă face să trăiesc cu adevărat, nu la un nivel mediocru.

Îți mulțumesc, Isuse: ești iubirea Tatălui, care mă conduce către el, care mi‑l face cunoscut, care mă face să particip la viața lui!