CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 giu 2020

IUNIE Calendar 2020

IUNIE 2020

1/6

„I-a spus ucenicului: «Iat-o pe mama ta!»”. (In 19,27)

La venirea Duhului Sfânt asupra primei Biserici era prezentă şi Maria, mama lui Isus. Era prezentă împreună cu Ioan, în casa căruia locuia de acum dăruindu-i propria atenţie. El, ascultând de Isus, o iubea ca pe mama sa, exemplu pentru noi: de aceea o numim Mama Bisericii! Ea nu este apostol, nici profet, nici învăţător, nu are titluri, ci este mamă. Acest lucru este mult mai mult, mai aproape de fiecare şi mai preţios în inima Tatălui!

2/6

„Fiţi atenţi ca nu cumva să cădeţi din statornicia voastră!” (2Pt 3,17)

Aşa cum Isus este pus la încercare de oamenii răi, tot aşa şi noi trebuie şi va trebui să înfruntăm curse şi ispite. Sfântul Petru ne recomandă să fim vigilenţi pentru a recunoaşte greşelile cu privire la credinţă. Pentru aceasta vom continua să aprofundăm cunoaşterea Domnului Isus!

3/6

„Nu te ruşina de mărturia Domnului”. (2Tim 1,8)

În lume Domnul nostru Isus este mereu contestat şi neascultat. Este considerat duşman al bucuriei pentru că nu aprobă toate dorinţele noastre. Sfântul Paul îi recomandă lui Timotei să asculte fără ruşine de Domnul, care vrea mereu binele tuturor, chiar şi al celor care pe moment se dovedesc duşmanii săi.

4/6

„Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Mc 12,31)

Cineva crede că înainte de toate trebuie să ne iubim pe noi înşine, adică să ne satisfacem propriile voinţe. Se gândea la aceasta Isus? Oare nu intenţiona să spună: „Iubeşte aşa cum ai vrea tu să fii iubit”, sau şi: „Iubeşte-l pe aproapele aşa cum te iubeşte Isus pe tine”?

5/6

„Tu rămâi statornic în cele pe care le-ai învăţat”. (2Tim 3,14)

Sfântul Paul aminteşte ucenicului său fidel marile suferinţe pe care el le-a înfruntat din iubire faţă de Domnul Isus. Ţinând cont de acest exemplu, şi Timotei va avea curaj pentru a rămâne ferm şi tare în credinţă. Şi eu sunt ajutat mult de mărturia persoanelor fidele faţă de Domnul în mijlocul încercărilor pe care le suportă cu mari suferinţe.

6/6

„Fă-ţi munca de evanghelist”. (2Tim 4,5)

În timp ce Isus observă văduva, care face mica sa mare ofertă în templu, noi ascultăm îndemnul sfântului apostol Paul, care se vede aproape de moarte: ucenicul va continua însăşi lucrarea sa. Şi noi vom oferi tuturor vestea bună a iubirii Tatălui, iubire devenită concretă şi vizibilă în persoana lui Isus!

7/6

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară”. (In 3,16)

Suntem în sărbătoare pentru a adora misterul cunoaşterii lui Dumnezeu. Ne-a fost dat să vedem iubirea lui Dumnezeu Tatăl trăită pe deplin de Isus „om”, care suflă asupra noastră pe Duhul său Sfânt. Şi astfel ne regăsim şi noi în însăşi viaţa Dumnezeului nostru. Îi mulţumim şi vrem să ne dăm seama că în iubirea faţă de fraţi suntem cu adevărat deja învăluiţi şi umpluţi de iubirea lui Dumnezeu.

8/6

„Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii”. (Mt 5,10)

Începem citirea Evangheliei după Matei şi debutăm cu pagina fericirilor. De nouă ori Isus rosteşte cuvântul „fericiţi”. Cine sunt aceştia? Ucenicii săi! Ei sunt săraci în inimă, aşa încât nu doresc să devină bogaţi; sunt blânzi, curaţi, milostivi. Viaţa lor, atât de diferită de cea a multora, atrage antipatia, care în multe ocazii devine ostilitate. Şi atunci sunt fericiţi, pentru că deja fac parte din împărăţia celui care locuieşte în ceruri!

9/6

„Voi sunteţi lumina lumii”. (Mt 5,14)

Lumea este în întuneric? Da, aşa încât acela care trăieşte ca toţi ceilalţi este adesea dezorientat, face multe lucruri fără să ştie motivul şi fără a vedea o semnificaţie pentru acţiunea sa. Ba chiar provoacă daune şi îi face pe mulţi să sufere şi nici măcar nu-şi dă seama de asta. Îi lipseşte lumina. Ucenicii lui Isus sunt făclii care-l duc pe Isus, lumină adevărată pentru toţi!

10/6

„Să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, eşti Dumnezeu”. (1Rg 18,37)

Aceasta este rugăciunea lui Ilie, marele profet care, singur, a condus din nou poporul la credinţa în Dumnezeul adevărat. Rugăciunea sa este învăţătură pentru noi. Ce anume trebuie să ne preocupe? Ca persoanele care sunt în jurul nostru să-l cunoască pe Tatăl şi să-l cunoască aşa cum ni l-a revelat Isus. Aceasta este iubire adevărată.

11/6

„Cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine”. (In 6,57)

A mânca este actul de a introduce în noi ceva de la care primim după aceea energie şi sănătate. Isus foloseşte acest cuvânt ca imagine pentru a ne invita să-l luăm în noi pe el însuşi, persoana sa, motivaţiile sale, pentru a trăi înţelepciunea sa. Când el este în noi, primim forţă interioară pentru a continua efortul de a fi ascultători faţă de Tatăl.

12/6

„Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului”. (1Rg 19,11)

Sunt cuvinte adresate lui Ilie, profetul. Fugea, fiind căutat pentru a fi ucis. Este invitat să-l întâlnească pe Domnul, chiar dacă în mod cu totul misterios. Şi după aceea, Dumnezeu îl trimite înapoi cu o misiune dificilă. Ilie ascultă: ştie că acela care ascultă de Dumnezeu are ocrotirea sa.

13/6

„Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ce este în plus este de la Cel Rău”. (Mt 5,37)

Cuvintele noastre sunt importante: sunt cuvinte ale fiilor lui Dumnezeu! Isus ne recomandă să fim scurţi în vorbire şi să spunem lucrurile cu simplitate. Cine vorbeşte mult riscă să amestece, în vorbirea sa, sentimente sau dorinţe străine de iubirea Tatălui nostru. Ceea ce nu vine din iubirea sa, vine cu siguranţă de la duşman, chiar dacă nu ne dăm seama de aceasta.

14/6

„Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele”. (Mt 9,36)

Isus tocmai alungase un demon dintr-un om, redându-i facultatea de a vorbi. Dar de el avea nevoie toată mulţimea. Alţi demoni, de fapt, ascunşi şi invizibili, creează suferinţe, diviziuni, discordie, ignoranţă, neînţelegeri, necurăţie, neîncrederi. Toţi au nevoie de Isus. Şi Isus vrea să-i vindece pe toţi. El a ales ucenici care să meargă şi să continue misiunea sa. Sunt necesari şi azi alţi lucrători care să colaboreze cu el! Să ne rugăm ca Tatăl să ni-i trimită!

15/6

„Celui care îţi cere dă-i”. (Mt 5,42)

Isus ne învaţă să trăim, să trăim ca fii ai lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu nu reacţionează, ca toţi, la gesturile, uneori chiar rele, ale celorlalţi. În schimb, el reacţionează mereu la iubirea pe care o primeşte în fiecare moment de la Tatăl său. Şi nu ţine propriile lucruri cu aviditate, ci le foloseşte pentru a îmbucura şi pentru a iubi: de fapt, nu le va duce cu el la judecata finală, cu atât mai mult că sunt o piedică pentru el ori de câte ori trebuie să treacă prin poarta strâmtă.

16/6

„Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri”. (Mt 5,44)

De ce ne dă Isus această poruncă? Numai pentru că ne iubeşte. Duşmanii noştri nu sunt pentru noi doar duşmani, ci persoane care trebuie salvate din capcana în care Cel Rău le-a făcut să cadă. Le vom da semnele iubirii Tatălui, astfel se vor putea corecta şi se vor putea întoarce şi colabora cu el pentru a ne iubi şi pe noi.

17/6

„Roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”. (Mt 6,6)

Ştii să te rogi? Cine te-a învăţat? Ai învăţat de la Isus? Rugăciunea este o muncă angajantă, care trebuie învăţată din nou în fiecare zi. Rugăciunea înseamnă a sta în prezenţa Tatălui, chiar dacă nu-l văd. Şi tocmai pentru că el nu se arată, şi eu stau cu el în secretul inimii mele.

18/6

„Fericiţi cei care te-au văzut şi au adormit în iubire”. (Sir 48,11)

Aşa se încheie elogiul adus profetului Ilie. Îl alăturăm de cuvântul conclusiv al evangheliei de astăzi. Isus ne spune că acela care le iartă altora greşelile va fi iertat de Tatăl. Înainte de a muri vrem să iertăm totul şi pe toţi, pentru a adormi cu adevărat în iubirea cea mai deplină!

19/6

„Veniţi la mine şi eu vă voi da odihnă!” (Mt 11,28)

Este invitaţia zilnică a lui Isus. El ştie că în fiecare zi înfruntăm trude şi suferinţe de diferite feluri. Aşa cum îi invita pe ucenicii de atunci să se retragă cu el pentru a se odihni, tot aşa ne invită pe noi să ne apropiem de el. În prezenţa sa primim alinare şi încredere. Ne recunoaştem păcătoşi sau aducători de dezordine în Biserică? El e cel care ne cheamă: să mergem la el cu încredere! În inima sa este loc şi pentru păcătoşii dezordonaţi.

20/6

„Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei”. (Mt 6,24)

De la cine putem învăţa să-l slujim numai pe Domnul? Astăzi învăţăm de la Maria. Inima sa „neprihănită”, adică fără pete cauzate de neascultările faţă de Dumnezeu, este exemplu puternic şi continuu pentru noi. Ei putem să-i cerem să ne obţină, cu rugăciunea sa, şi bucuria de a căuta mereu voinţa Tatălui.

21/6

„Toate firele de păr de pe cap vă sunt numărate”. (Mt 10,30)

Nu este important numărul firelor de păr de pe capul nostru! Isus foloseşte această expresie pentru a ne ajuta să ne încredem în Tatăl. Încrezându-ne în el, noi vom trăi în teama care vine din preocuparea de a rămâne lipsiţi de ceea ce este necesar sau de a suferi nedreptăţi din partea oamenilor. Pentru el viaţa noastră este preţioasă, este o comoară mare. Pot să fiu mereu senin şi bucuros.

22/6

„Scoate mai întâi bârna din ochiul tău”. (Mt 7,5)

Pe Isus îl interesează ca noi să devenim iubire, ca Dumnezeu. Inventează chiar orice pentru a ne ajuta să depăşim obstacolele! Un obstacol în calea iubirii este judecarea şi criticarea fratelui. Ne vine spontan să-l criticăm, deşi suntem siguri că nu reuşim să vedem totul nici din trecutul său, nici din viitorul său. Un pic de egoism este mereu prezent în noi şi aceasta deformează discernământul nostru. Mai întâi mă las corectat eu, după aceea îl voi ajuta şi pe fratele meu.

23/6

„Intraţi pe poarta strâmtă”. (Mt 7,13)

După ce a recomandat sfânta prudenţă, Isus ne invită să nu ne scutim de truda pentru a ajunge la îmbrăţişarea Tatălui: truda de a părăsi tot ceea ce este ca un balast care împiedica întâlnirea. El vorbeşte despre poarta strâmtă, pentru a ne spune că lucrurile, bogăţiile, proprietăţile sunt piedică. Poarta, îmi spunea cineva, are formă de cruce.

24/6

„Ioan este numele lui”. (Lc 1,63)

Un nume nou pentru familia lui Zaharia şi Elisabeta: un nume care va rămâne mereu noutate de-a lungul secolelor. Este numele care înseamnă: Dumnezeu este iubire! Este un nume care este speranţă, forţă, curaj, izvor de bucurie. Este numele fiecăruia dintre noi: în atâtea moduri rostim sau facem adevărat şi vizibil acest nume, care reînnoieşte încontinuu viaţa noastră.

25/6

„El învăţa ca unul care are autoritate”. (Mt 7,29)

Isus a încheiat predica numită „de pe munte”, care cuprinde o mare înţelepciune pentru viaţa oamenilor. Şi oamenii care l-au ascultat şi-au dat seama că acele cuvinte ale sale au autoritate asupra lor, nu pentru că sunt spuse cu violenţă pentru a provoca frică, ci pentru că sunt cuvinte care dau iubirea lui Dumnezeu şi ajută să iubească asemenea lui Dumnezeu: sunt cuvinte de adevăr!

26/6

„Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi” (Mt 8,2)

Un lepros se apropie de Isus cu spe­ranţă şi-i adresează câteva cuvinte, cu sim­pli­tate. El se încrede în forţa lui Cristos. Iar rugăciunea sa este ascultată. Şi, pe lângă vindecarea trupească, Isus reali­zează o altă minune mai profundă în viaţa acestui om. I-a schimbat inima şi i-a redat bucuria de a trăi frumos alături de ceilalţi oameni, pentru că din cauza bolii, pe bună dreptate, leprosul era exclus din comunitatea civilă şi reli­gioasă. Dar acum acest om vede altfel realitatea, îl vede diferit pe omul de lângă el, cu ochii luminaţi de credinţă. Noi, de ce fel de boli îi cerem Domnului să ne vindece?

27/6

„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu”. (Mt 8,8)

Isus a rămas uimit de această rugăciune: este umilă şi adevărată. Dacă mă consider vrednic, devin pre­ten­ţios, departe de inima lui Dumnezeu. Înainte de a mă apropia de altarul lui Isus, şi eu să repet rugăciunea: nu sunt vrednic; nu sunt vrednic; nu sunt vrednic. Mă apropii pentru că sunt invitat şi binecuvântat de Biserică, altminteri nu, nu voi face aceasta: nu vreau să pretind de la Isus.

28/6

„Cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi”. (Mt 10,39)

Omul nou, reînnoit de Tatăl, eliberat de păcatul răspândit în lume, îl are pe Isus ca unic punct de referinţă în drumul său pe acest pământ: dacă ar avea pe altcineva, n-ar mai fi aşa cum îl vrea Dumnezeu. Şi aceasta va putea să implice pierderea câştigului, pierderea prietenilor, pierderea reputaţiei... dar va găsi mult mai mult!

29/6

„Dar voi cine spuneţi că sunt?” (Mt 16,15)

Numai o dată a pus Isus această întrebare. Ucenicul trebuie să se pronunţe, cu claritate, iubind. Ce ucenic sunt, dacă nu am claritate, dacă nu ştiu cu certitudine cine este Domnul meu, Învăţătorul meu, prietenul meu? Cine continuă să exprime îndoieli, seamănă minciună.

30/6

„Fii gata să-l întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israel!” (Am 4,12)

Profetul, cu o serie de întrebări, solicită poporului să se angajeze să-l cunoască pe Domnul, Dumnezeul său: el este cel care ţine în mână destinele credincioşilor săi. Isus ştia aceasta şi de aceea în barcă el continua să doarmă, în pofida furtunii care îi înspăimânta pe ucenici: aceştia erau fără credinţă şi Isus a trebuit să-i trezească!