CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

01 giu 2019

IUNIE Calendar 2019

IUNIE 2019

1/6

„Tatăl însuşi vă iubeşte pentru că voi m-aţi iubit pe mine”. (In 16,27)

Ucenicii lui Isus, stând cu el şi primind cuvântul său, erau plăcuţi Tatălui şi iubiţi de el. Viaţa lor era în mâinile sale, în siguranţă. Astfel, noi, primind prin Biserică pe Isus însuşi, cuvântul său şi darurile sale de har, păşim siguri către Tatăl şi încă de pe acum gustăm din iubirea lui.

2/6

„Să fie desăvârşiţi în unire”. (In 17,23)

Unitatea pe care Isus o trăieşte cu Tatăl este cea pe care o vrea cu cei care aderă la cuvântul său. Nu una asemănătoare ei, ci chiar aceeaşi unire! Ce bine suprem este unitatea! Ne dăm seama de acest lucru atunci când din toate părţile auzim de felurite forme de dezbinare. Nu în ultimul rând dezbinarea din interiorul nostru. Isuse, ajută-ne să creăm unire în jurul nostru, în numele tău!

3/6

„Ei vorbeau în limbi şi profeţeau”. (Fap 196)

S-a întâmplat la Efes, cu doisprezece oameni asupra cărora Paul şi-a impus mâinile. Asupra lor coborâse Duhul Sfânt, iar semnele erau clare, vizibile pentru toţi. Noi mergem, cu amintirea, la momentul Mirului nostru, dar şi la câte un moment particular – o spovadă, o binecuvântare – în care Isus, printr-un apostol al său, şi-a pus mâna asupra noastră, reînnoindu-ne darul Duhului său Sfânt. Semnele au fost întotdeauna, mai ales noua putere de a iubi şi a sluji.

4/6

„Duhul Sfânt îmi spune că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri”. (Fap 20,23)

Sfântul Paul, la Milet, în Turcia de azi, îi salută pe bătrânii din Efes. Şi-a încheiat misiunea, pleacă spre Ierusalim, unde – aşa simte în Duh – îl aşteaptă „lanţuri şi necazuri”. În evanghelia de astăzi vom citi rugăciunea pe care Isus, înainte de a muri şi a învia, o îndreaptă către Tatăl. Şi noi vom îmbrăţişa cu bucurie crucea noastră zilnică, cunoscând caracterul ei preţios în ochii Domnului. Şi vom spune cu încredere: „Vino, Duhule Sfinte!” Aleluia!

5/6

„Este mai mare fericire a da decât a primi”. (Fap 20,35)

Când nu te cunoşteam, Isuse, mă gândeam numai la mine însumi. Nu ştiam să petrec niciun minut fără să ciugulesc câteva fărâme de falsă bucurie. Când ai intrat în inima mea – binecuvântată fie acea zi! – am cunoscut bucuria de a da, de a pune la dispoziţie acel puţin pe care îl aveam. Îţi mulţumesc pentru iubirea ta, Isuse, care ne face să experimentăm şi această fericire!

6/6

„Eu le-am dat gloria pe care tu mi-ai dat-o”. (In 17,22)

Gloria pe care Tatăl a dat-o Fiului său Isus nu poate fi decât însăşi viaţa sa, care este iubire, este Duhul Sfânt. Iar Isus ni-l dă şi nouă pe Duhul Sfânt. Datorită lui, noi, ucenicii lui Isus, suntem un singur lucru: suntem prezenţa lui în lume. Aceasta este gloria la care putem să aspirăm, pentru că este gloria Domnului nostru, este viaţă pentru lume. Vino, Duhule Sfinte! Aleluia!

7/6

„Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. (In 21,17)

A-l iubi pe Isus! Nu este un lucru mic, nu este o dulcegărie... Este ceea ce Isus însuşi a dorit de la apostolul ales de el, pentru a fi sprijin, călăuză şi instrument de unitate pentru toţi ceilalţi. Este ceea ce îl face pe fiecare ucenic al său plăcut lui, chiar şi pe cel mai mic şi necunoscut. Vino din nou, Duhule Sfinte! Iar mie dăruieşte-mi doar harul de a-l iubi pe Isus! Aleluia!

8/6

„Crede în Domnul şi vei fi mântuit”. (Fap 16,31)

Paul este la Roma, aşteptând să fie judecat de tribunalul lui Cezar. Îi este permis să locuiască singur, sub supravegherea unei gărzi. El însă are ceva mai important la care să se gândească decât la viaţa sa... Seamănă atât de mult cu el un frate de-al meu din comunitate: internat adesea în spital, nu pierdea ocazia de a vesti şi acolo iubirea Tatălui, mântuirea lui Isus! Vino din nou, Duh de mărturie şi de bucurie!

9/6

„Vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna”. (In 14,16)

Isuse, tu ai promis că Tatăl ne va da un mângâietor şi un apărător, care să fie prezent când tu nu vei mai fi vizibil ochilor noştri. Iar noi astăzi ne bucurăm cu adevărat de acţiunea sa. El ne ajută să ne încredem în Tatăl şi să ascultăm de tine cu bucurie şi promptitudine. Duhul Sfânt a venit! Îţi mulţumesc, Tată, şi îţi mulţumesc şi ţie, Isuse!

10/6

„Stăruiau în rugăciune cu Maria, mama lui Isus”. (Fap 1,14)

E mişcător să aflăm că Isus a ţinut să ne facă tuturor cunoscut, cu ultimele răsuflări, că Maria nu este doar mama lui, ci, odată cu sacrificiul său pe cruce, şi a noastră, a tuturor. Astăzi o venerăm cu un titlu acordat ei recent: Maica Bisericii. Fiind mama capului Bisericii, ea devine Maica întregii Biserici. Îţi mulţumim, Marie, pentru tot ceea ce faci pentru Biserica Fiului tău şi pentru noi, cei care îi aparţinem.

11/6

„I-a îndemnat pe toţi să rămână credincioşi Domnului”. (Fap 11,23)

Sfinte Barnaba, vizitând creştinii din Biserica în formare din Antiohia, le cereai, cu autoritatea apostolilor, „să rămână în Domnul cu inimă neclintită”. Aşa vom fi şi noi, neclintiţi în fidelitatea faţă de Isus, neclintiţi în a propune vestirea lui Isus care ne face liberi şi plini de bucurie, neclintiţi în a ne încredinţa viaţa Tatălui, pentru a aduce mult rod. Îţi mulţumesc, frate sfânt, care din cer continui „să lucrezi” pentru bucuria oamenilor!

12/6

„Litera ucide, pe când Duhul dă viaţă”. (2Cor 3,6)

Sfântul Paul ne invită astăzi să nu facem niciodată dintr-un cuvânt, dintr-un precept sau dintr-o indicaţie ceva absolut. Atenţia noastră trebuie îndreptată încontinuu către cel care, pentru binele nostru, a dat cuvântul, preceptele, indicaţiile. El este Tatăl nostru, care şi astăzi, în iubirea sa, vrea să ne călăuzească prin Duhul său. Acesta este mereu prezent în Biserică, este mereu viu în cel care se află în raport de încredere cu Isus.

13/6

„Oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată”. (Mt 5,22)

Aveam 20 de ani când am întrebat un preot ce aş fi putut să fac pentru a-i fi pe plac lui Isus. Mi-a răspuns: „Înainte de toate, ajut-o pe mama ta la treburile zilnice!” Am simţit o mare bucurie. Până atunci, de fapt, mă pierdusem în spatele unor scrupule inutile şi cheltuisem energie pentru nimicuri. Acum, în sfârşit, venea la mine, umilă, dar puternică, lumina lui Isus: lumina iubirii pentru Tatăl şi pentru fratele. Şi cu ea venea la mine bucuria! Îţi mulţumesc, Isuse!

14/6

„Oricine se căsătoreşte cu o femeie lăsată comite adulter”. (Mt 5,32)

Asistăm astăzi, neputincioşi, la ruptura unor căsătorii începute cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi vedem câtă suferinţă naşte în cei doi soţi, dar mai ales în copii, care adesea rămân afectaţi pentru toată viaţa, neputând să se bucure de pacea necesară creşterii lor senine. Înţelepciunea lui Dumnezeu este cu adevărat clarvăzătoare. Isus ne-o propune, fără teama de a spune lucrurilor pe nume, aşa cum sunt ele, de fapt, în ochii lui Dumnezeu.

15/6

„Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2Cor 5,20)

În apostol, ca în orice păstor adevărat al Bisericii, pulsează însăşi inima lui Isus. Cu umilinţă şi iubire adevărată spune celui care este încă departe de îmbrăţişarea Tatălui: „Lasă-te atins de Isus, lasă-te atins de sângele său care purifică şi mântuieşte, de cuvântul său care luminează, de iubirea sa care umple de pace şi de bucurie! Primeşte-l pe Isus şi te vei regăsi chiar în inima Tatălui!”

16/6

„Toate câte le are Tatăl sunt ale mele”. (In 16,15)

Ce vedem privind la Dumnezeul nostru, dacă nu iubirea şi bucuria care vin din dăruirea de sine, din propria bunătate şi fericire? Îţi mulţumim, Isuse, că ai venit pe pământ pentru a lumina în noi chipul Tatălui! Îţi mulţumim, pentru că tu, cu jertfa ta, ne-ai făcut să pătrundem în el, ne-ai copleşit cu iubire, cu Duhul Sfânt.

17/6

„Noi nu dăm nimănui nicio ocazie de poticnire”. (2Cor 6,3)

Paul descrie felul în care trebuie să se prezinte un slujitor al Domnului şi, de ce nu, fiecare dintre noi, cei care îl iubim pe Isus şi vrem să fim ai săi. Trebuie să învingem lenea! Să citim din Scrisoarea a doua către Corinteni fragmentul de astăzi: ne vom însuşi măcar una din frumoasele calităţi prezentate de apostol, vom învăţa ceva din înţelepciunea adevărată, cea care ne face să trăim după inima Tatălui şi să fim „experţi” în a iubi.

18/6

„Rugaţi-vă pentru cei care vă persecută”. (Mt 5,44)

Vreau să fac imediat aceasta, Isuse! Astăzi nu mă persecută nimeni din cauză că eu cred în tine. Dar sunt unii care fac să îmi fie dificil să trăiesc cuvântul tău, ajută-mă să rămân întotdeauna în starea de pace şi abandonare în braţele Tatălui, în bucurie şi în iubire. Şi întotdeauna sunt unii care persecută Biserica. Nu îi judec, nu îi acuz; poate sunt instrumentul meu de a mă apropia mai mult de tine. Îi aşez în inima ta, cu iubire.

19/6

„Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie”. (2Cor 9,7)

Când vrem să facem ceva pentru Domnul, o facem cu mulţumire pentru iubirea sa, o facem cu bucurie. Contribuţia noastră la nevoia fraţilor de aproape sau de departe, chiar dacă este mică, va îmbucura şi inima sa.

20/6

„Toţi au mâncat şi s-au săturat”. (Lc 9,17)

Isus şi-a atestat puterea dumnezeiască săturând o mare mulţime de oameni. Două acţiuni au precedat minunea: privirea spre cer şi binecuvântarea. Prin acestea două, el ne învaţă că tot ceea ce avem la-ndemână pe pământ este în ultimă instanţă un dar al cerului, iar tot ceea ce primeşte binecuvântarea lui, poate fi împărtăşit sau împărţit cu uşurinţă. Să ne deprindem în a-i mulţumi în rugăciune pentru tot ce primim de la Dumnezeu!

21/6

„Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu slăbiciunile mele”. (2Cor 11,30)

Paul, aşa cum el însuşi tocmai a afirmat, ar avea cu ce să se mândrească: este evreu, ca şi cei care îl ascultă. Pentru evanghelia pe care o vesteşte, a suferit mult şi a trudit mult... El însă se mândreşte doar cu slăbiciunea sa. Când noi i-o încredinţăm pe a noastră lui Isus, el însuşi se simte atras de noi. Şi, acolo unde este Isus, este viaţă şi mântuire!

22/6

„Ajunge zilei răutatea ei”. (Mt 6,34)

Putem chiar spune că Dumnezeul nostru este mai bun şi mai atent decât cel mai bun, cel mai atent tată! Mi-am dat seama că, atunci când trebuie să mă gândesc la hrană sau la haine, sau la vreo situaţie dificilă pentru mine sau pentru altcineva, el se gândeşte cu mine şi intervine pentru mine. Învăţ, încetul cu încetul, cu bucurie, să nu mă preocup, ci să mă încred în iubirea sa.

23/6

„Fiul Omului trebuie să sufere multe”. (Lc 9,22)

Cum voi privi eu suferinţa, atunci când îl voi privi pe Isus? De multe ori m-am lamentat şi am fost potrivnic oricărui tip de suferinţă. Isuse, la tine întâlnesc o altă atitudine. Te-ai însoţit cu suferinţa, te-ai lăsat marcat de ea. Îţi mulţumesc pentru că, într-o zi, tu i-ai oferit Tatălui pentru mine chiar trupul şi sângele tău ca ofrandă care continuă să alimenteze iubirea ta în mine.

24/6

„Ioan este numele lui”. (Lc 1,63)

Tatăl şi mama lui Ioan sunt fermi şi unanimi într-o decizie neobişnuită: numele copilului lor nu va fi aşa cum prevede obiceiul, acela al unei rude. Va fi un nume nou, aducător de speranţă; un nume dat de Dumnezeu: nu „Zaharia”, care înseamnă „Dumnezeu aminteşte”, ci „Ioan”, adică „Dumnezeu iubeşte”. Numele său va fi vestire a veştii celei mai bune la care se poate gândi cineva! Sfinte Ioane Botezătorule, prietenul mirelui, cântă şi roagă-te pentru noi!

25/6

„Intraţi pe poarta cea strâmtă”. (Mt 7,13)

Dimineaţa puneam deşteptătorul puţin mai devreme, ca să am timp pentru rugăciune. Vedeam că era încă întuneric afară şi pe sora mea care dormea liniştită în pat lângă mine... Îmi era greu să mă ridic, dar Isus ştia să mă recompenseze: îmi dădea bucurie şi putere şi mă călăuzea de-a lungul întregii zile.

26/6

„Feriţi-vă de profeţii falşi”. (Mt 7,15)

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru acest avertisment. Dă-mi harul de a recunoaşte aceşti profeţi falşi, ca să resping propunerile lor şi să rămân în iubirea ta. Privindu-te pe tine, care eşti adevărul şi calea cea sigură, voi fi vigilent şi apărat de înşelăciunea Celui Rău.

27/6

„Oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu bărbatul înţelept”. (Mt 7,24)

Abia primisem un răspuns dur de la un frate, iar eu trebuia să trăiesc alături de el, să muncesc cu el pentru împărăţia lui Dumnezeu... În timp ce amorul meu propriu se făcea simţit, Duhul Sfânt mi-a dat un cuvânt: „Dacă voi nu iertaţi... nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre”. Cu un pic de trudă, am început să vorbesc cu naturaleţe cu acel frate; apoi, încet-încet, a apărut între noi o mare bucurie.

28/6

„Pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi”. (Rom 5,8)

Musulmanii mă întreabă adesea: „De ce purtaţi şi de ce vă place crucea? Nu este ea un semn de extremă umilire, de-a dreptul o ruşine?” Mă ascultau şi mă priveau în tăcere în timp ce, în limba lor, încercam să exprim acest gând: „Pentru mine, pentru fiecare creştin, crucea înseamnă: «Iată, este cineva care te-a iubit şi te iubeşte atât de mult»”.

29/6

„Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”. (Mt 16,18)

Iubirea ta, Isuse, a creat o minunăţie: Biserica. Fiecare om poate să găsească întotdeauna în ea cuvântul tău, iertarea ta, pâinea ta, protecţia de Cel Rău şi o călăuză. Tu te foloseşti de oameni în care, prin puterea Duhului Sfânt, datorită credinţei în tine, tu trăieşti şi acţionezi. Sfinţilor Petru şi Paul, principi ai apostolilor, cântaţi aleluia şi rugaţi-vă întotdeauna pentru noi!

30/6

„Isus s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim”. (Lc 9,51)

În această zi, Doamne Isuse, reuniţi ca Biserică a ta, te rugăm: Dă-ne „hotărâre” în a te urma, în a îmbrăţişa crucea noastră, în a păşi cu tine „către Ierusalim”, locul ofrandei tale către Tatăl. Exemplul tău, precum cel al profeţilor, al apostolilor, martirilor şi al atâtor păstori şi fraţi ai noştri, ne susţine şi ne încurajează, ne dă certitudinea că nu vom fi dezamăgiţi. La Ierusalim tu ai învins moartea!