ME
NU

CALENDARIO / Calendario Cinquepani RO

Noiembrie 2012
Noiembrie Calendar 2012

1/11 Mare va fi în ceruri răsplata voastră Mt 5,12

Dragi fraţi şi surori care vă bucuraţi de răsplata pe care Domnul însuşi v-a pregătit-o, învăţaţi-ne iubirea curată, învăţaţi-ne să facem totul pentru Isus: a acorda în interiorul nostru iertarea necerută, a vizita pe acel bolnav care nu poate spune nici măcar mulţumesc, a sta alături de mama, chiar dacă astăzi ar fi rândul sorei mele – care poate a uitat...

Isuse, eu cred în cuvântul tău, în paradis, în viaţa veşnică!

2/11 Eu îl voi învia în ziua de apoi In 6,40

În ciuda sărăciei mele, ba chiar, poate, datorită ei, pentru că orice sărăcie atrage privirea lui Dumnezeu, care este Tată, am cunoscut, deja în această viaţă, puterea Domnului care învie, consolează şi redă viaţa. De aceea nu-mi vine greu să cred că Isus ne va învia în ziua de apoi. De aici, bucurie şi încredere mare, precum şi o dorinţă constantă de unire cu Isus!

3/11 Căci pentru mine a trăi înseamnă Cristos şi a muri este un câştig Fil 1,21

Eu am ajuns şi la această maturitate, sau mai bine zis, libertate; simt încă puternica atracţie a acestui pământ. Această afirmaţie a apostolului, însă, nu e prea înaltă, nu este ceva rezervat doar pentru sfinţi precum Paul; cunosc, de fapt, persoane care trăiesc încă pe acest pământ gustându-i bucuriile şi lucrurile frumoase, dar care privesc spre întâlnirea definitivă cu Isus ca spre o bucurie încă şi mai mare.

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru aceşti fraţi „cu picioarele pe pământ”, dar cu inima cu totul dăruită ţie!

4/11 Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn Mc 12,29

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că prin tine „Domnul Dumnezeu, singurul Domn”, pe care poporul lui Israel începuse să-l cunoască, a venit în mijlocul nostru. Acum ştim cine este Dumnezeu: este un Tată care ne iubeşte şi de aceea ne vrea întotdeauna cu el; pentru a ne face acest dar a plătit un preţ incalculabil: te-a dat pe tine, Isuse, care eşti viaţa sa!

5/11 Nu faceţi nimic din spirit de ceartă sau de mărire deşartă Fil 2,3

Orice lucru aş face, mânat de aceste sentimente, nu ar duce la nimic bun, nici pentru mine, nici pentru alţii. Numai ceea ce este făcut cu iubire dă naştere la altă iubire, aduce pace, bucurie şi unitate, pentru că poartă în sine binecuvântarea Domnului şi nu „coada” diavolului!

6/11 Fericit este acela care va lua parte la ospăţ în împărăţia lui Dumnezeu Lc 14,15

Prin dăruirea vieţii tale, tu ai deschis, Isuse, tuturor intrarea spre această fericire, le-ai oferit tuturor „biletul”, pentru a sta la ospăţul veşnic al iubirii Tatălui: îţi mulţumesc! Eu vin imediat, cu bucurie: toate celelalte nu sunt viaţă nici pentru mine, nici pentru fraţii mei!

7/11 Faceţi toate fără murmur Fil 2,14

Sfântul Paul, şi împreună cu el toţi sfinţii, ne recomandă întotdeauna calea ascultării şi a bunăvoinţei. Într-adevăr, ei, în credinţa profundă pe care au avut-o în dar, văd că Dumnezeu este prezent în toată viaţa noastră: orice lucru este voit sau permis de el. Noi, primind ca nişte fii orice întâmplare, chiar şi suferinţele pricinuite de alţii, îi dăm ocazia de a se revela aşa cum este într-adevăr: Tată atotputernic!

8/11 Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei Lc 15,2

Farizeii spuneau aceasta murmurând împotriva lui Isus, fiind scandalizaţi de această comportare a sa.

Eu, însă, spun: „Îţi mulţumesc, Isuse!”. Eu care mă recunosc departe de a fi aşa cum Tatăl mă doreşte, ce aş face dacă Isus l-ar primi numai pe acela care este vrednic să stea cu el?

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că ai venit să mă cauţi şi să mi-l redai pe Tatăl.

9/11 Râvna casei tale mă consumă In 2,17

Adevărata locuinţă a lui Dumnezeu este Biserica, comunitatea celor credincioşi. Pentru ea Isus Mântuitorul, fidel misiunii Tatălui, s-a dat pe sine cu totul: îl contemplăm şi astăzi pe cruce, în timp ce din coasta sa ţâşnesc sânge şi apă. Îţi mulţumesc, Isuse, pentru Biserica ta: tu eşti locuinţă pentru ea şi ea este pentru tine!

10/11 Nici un sclav nu poate sluji la doi stăpâni Lc 16,13

Tată, eu primesc totul de la tine: viaţa, iubirea, pacea! Şi tot ceea ce sunt, vreau să-ţi dăruiesc ţie! Primeşte, clipă de clipă, oboseala mea, slujirea mea faţă de fraţi viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru marea bucurie de a te putea iubi în orice moment şi de a o putea face împreună cu Fiul tău Isus, cel mai mare dar al tău!

11/11 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici Mc 12,42

Ştim că acele două mici monede oferite la templu erau tot ceea ce avea acea femeie. Însă ea ştia că are şi un Dumnezeu care o iubea şi că poate să-i încredinţeze toată existenţa sa. Eu, care nu am numai două monede mici, ştiu că am un Tată care merită toată încrederea mea?

12/11 Dă-ne mai multă credinţă! Lc 17,5

După cum Isus răspunde acestei cereri a apostolilor se pare că credinţa lor nu era mică, dar de-a dreptul inexistentă. De fapt, credinţa, adică încrederea în Domnul, ori este, ori nu este. Dacă nu reuşesc să am încredere în el în situaţii dificile, înseamnă că, în realitate, chiar şi în cele mai simple lucruri nu mă încred în el, dar mai degrabă în mine însumi.

Isuse, fă să se nască în mine credinţa!

13/11 Suntem nişte servitori nevrednici Lc 17,10

Doamne Isuse, umilinţa este într-adevăr caracteristica ce se potriveşte cel mai mult ucenicului tău! Nu este oare o mare cinste a te sluji pe tine? Mai mult, nu este oare harul tău faptul de a aduce rod prin vreo faptă bună? Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că prin mila ta pot şi eu să te slujesc pe tine, Mire, Mântuitor al meu!

14/11 Isuse, învăţătorule, ai milă de noi Lc 17,13

Acei zece leproşi îi adresează lui Isus o cerere vrednică de Dumnezeu: în timpul lor, într-adevăr, a vindeca un lepros echivala cu a-l rechema pe cineva din moarte, era ca şi „a curăţi” de păcat. Isuse, eu sunt cel care vine la tine cu credinţă; sunt sărac şi nevoiaş; sunt într-adevăr un păcătos! Cred, însă, în iubirea ta şi în darul tău divin: ştiu că îmi vei da viaţa veşnică, comuniunea cu Tatăl; voi şti şi eu să iubesc, să slujesc, să iert, să laud! Îţi mulţumesc, Isuse!

15/11 Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru Lc 17,21

Acei farizei, orbiţi de orgoliu şi de căutarea propriului interes, nu au recunoscut că tu, Isuse, erai pentru ei şi pentru tot poporul darul lui Dumnezeu, împărăţia sa. Când te primesc, trăind unul dintre cuvintele tale, atunci Tatăl poate să-mi dea adevărata viaţă, poate să mă introducă în împărăţia sa de pace şi de bucurie. Într-adevăr, împărăţia ta este printre noi, Isuse. Îţi mulţumim!

16/11 Să trăiţi în iubire 2In 1,6

Acesta este un cuvânt pe care astăzi pot să-l ţin minte. Este scurt, dar este suficient pentru a lumina şi orienta orice acţiune, orice gând, orice hotărâre a acestei zile, ba chiar a întregii mele vieţi. „Iubeşte şi fă ce vrei”, sintetiza sfântul Augustin.

Apoi, Isus a învăţat ce este adevărata iubire; de aceea, astăzi voi căuta să merg cu tine, Isuse!

17/11 Fiul Omului, când va veni, va găsi el credinţă pe pământ? Lc 18,8

Tu vei veni să mă vizitezi chiar şi în timpul acestei zile, Isuse: eşti fidel! Îmi spui că nu te aştepţi la lucruri deosebite la venirea ta: doar o inimă care are încredere în tine! Isuse, tu eşti cu adevărat acela care mă iubeşte dezinteresat, care mântuieşte! Vino!

18/11 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece Mc 13,31

Îţi mulţumesc, Isuse, pentru această asigurare a ta atât de clară. Îţi mulţumesc pentru că nu este pretenţia goală a unui om oarecare, dar vine de la tine, care ai învins moartea spre binele întregii omeniri. Îţi mulţumesc, pentru că în evenimentele acestei lumi, în învălmăşeală, cuvintele tale dau pace şi siguranţă, precum şi bucuria de a cânta astăzi: aleluia!

19/11 Ce vrei să fac pentru tine? Lc 18,41

Isus se lasă găsit de către cel care-l caută cu iubire şi deplină încredere în el. El ştie să satisfacă nevoile noastre esenţiale şi cele mai profunde; este mereu dispus să ne ajute. Îţi mulţumim, Doamne Isuse!

20/11 Astăzi trebuie să intru în casa ta Lc 19,5

Isuse, astăzi rămâi cu mine! Cred că eşti aproape de mine! Această bucurie mă va face capabil de a mă transforma şi eu în dar de iubire.

21/11 Investiţi-i în negustorie până la întoarcerea mea Lc 19,13

Tot ceea ce sunt şi tot ceea ce descopăr în mâinile mele este darul tău, Doamne! Aş dori să fac din ele un instrument de zidire a împărăţiei tale, în aşteptarea întoarcerii tale. Şi astăzi, când mă aflu la pat cu febră, ce voi putea face pentru tine? Îţi voi oferi singurătatea mea şi durerile trupului meu bolnav: uneşte-le, Isuse, cu suferinţa ta sfântă, prin care ne-ai mântuit!

22/11 Când a văzut cetatea, a plâns asupra ei Lc 19,41

Şi astăzi, Doamne Isuse, tu suferi pentru atâţia fii ai tăi care nu te primesc şi astfel nu pot să se bucure de darul adevăratei păci, pe care numai tu o poţi da. Îţi ofer lacrimile mele de astăzi, angajarea mea de a împlini voinţa Tatălui: lucru mic, dar în mâinile tale vor putea deveni un pas spre tine pentru cineva pe care inima ta îl aşteaptă.

23/11 În fiecare zi era în templu şi învăţa Lc 19,47

Ai primit acest lucru ca pe o misiune de neînlocuit, pe care ţi-a încredinţat-o Tatăl şi ai rămas fidel faţă de ea, chiar dacă pentru tine era motiv de persecuţie şi de ură. Isuse, tu înveţi şi astăzi în Biserică: vreau să profit de această preţioasă slujire; tu, făcându-mă să-l cunosc pe Tatăl, luminezi şi faci preţioasă viaţa mea!

24/11 Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii Lc 20,38

Dacă un creştin neagă învierea (şi totuşi se întâmplă şi aceasta!), este într-adevăr ridicol! Cum te poţi numi credincios în Isus mort şi înviat şi apoi să spui că „de acolo nu s-a întors niciodată nimeni?”. Ar fi la fel de ridicol, dacă într-adevăr nu există înviere, ca Dumnezeu să se lase numit cu numele a trei morţi, sfârşiţi în nimic: „Dumnezeul lui Abraham, al lui Isac şi al lui Iacob”.

Slavă ţie, Dumnezeul celor vii!

25/11 Împărăţia mea nu este din lumea aceasta In 18,36

Tu, Isuse, eşti rege după inima Tatălui, rege care slujeşte, care se oferă, pentru ca fiecare să se bucure de pace, comuniune, seninătate. Vreau să învăţ de la tine, Isuse, regele meu!

26/11 Ei n-au rostit niciodată vreo minciună Ap 14,4

Tu, Isuse, iubirea Tatălui care se revelează, eşti Adevărul! Cuvintele gurii mele vor fi adevăr, dacă vor veni de la tine, care eşti milostivire, bunătate, blândeţe, pace. Câtă minciună este încă în gura mea! Purifică-mă, Doamne Isuse!

27/11 Fiţi atenţi să nu fiţi duşi în eroare Lc 21,8

Cum voi reuşi, Doamne Isuse, slab şi puţin priceput, aşa cum totuşi sunt? Voi păzi cuvântul tău, adevărată lumină pentru fiecare pas al meu; voi sta unit cu tine în rugăciune şi cu Biserica ta, căreia i-ai prezis prezenţa ta vie până la sfârşitul lumii. Te voi aştepta, Domnul meu, cu seninătate!

28/11 Rămâneţi statornici şi veţi dobândi viaţa Lc 21,19

Aşadar să nu ne dăm bătuţi, să nu ne pierdem cu firea! De altfel, orice iubire nici măcar nu ar fi iubire, dacă nu ar depăşi proba fidelităţii. Vrem să rămânem îndreptaţi spre Isus, cu încredere, chiar şi atunci când încercarea pare foarte mare şi lungă: vom vedea mântuirea pe care el o pregăteşte deja pentru noi şi vom rămâne încă uimiţi în faţa măreţiei tale.

29/11 Căci puterile cerului se vor clătina Lc 21,26

Îţi mulţumim, Tată, pentru lumina soarelui şi a stelelor, pentru armonia silenţioasă a universului care ne înconjoară: este dar al iubirii tale. Dar şi mai mult, îţi mulţumim pentru noul cer şi pământ, pe care îl pregăteşti pentru noi, fiii tăi: un cer şi un pământ care nu vor trece şi în care va domni iubirea ta.

30/11 Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit Rm 10,13

Am invocat adesea numele tău, Isuse, în micile circumstanţe ale vieţii: am găsit întotdeauna ajutor şi pace. Astfel sunt încrezător că, dacă te voi invoca cu credinţă, chiar şi în ultima zi îmi vei da mântuirea, cea veşnică.

Astăzi, în sărbătoarea sfântului apostol Andrei, îţi mulţumesc în mod deosebit pentru fraţii ortodocşi, care împreună cu noi cred şi îşi pun speranţa în numele tău sfânt.

In primo piano